Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea V

4. Metafizica 101 : Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Există o singură energie sau esență în cosmos și aceasta este ceea ce am numit, în limba umană, Iubire.

Dar la urma urmei, care-i particola primară a lui Dumnezeu și din ce este ea formată? O întrebare simplă, dar la care este greu de răspuns, dacă nu-l înțelegi pe Dumnezeu. Cine este El și cum este făcut. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neauzită, neob- servată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși. El este tot ceea ce este/ Sfânta Treime, tot ceea ce nu este/Nimic și spațiul dintre/Câmpul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Sfânta Treime, Trinitatea care este Dumnezeu:

Dumnezeu Tatăl/Informația este a cunoaște, părintele a tot ceea ce înțelegi, inițiatorul oricărei experiențe, pentru că nu poți trăi o experiență dacă nu cunoști.

Dumnezeu Fiul/Viața este a trăi o experiență, întruparea, acțiunea legată de tot ceea ce știe Tatăl despre El însuși, deoarece tu nu poți fi ceea ce nu ai trait ca experiență.

Dumnezeu Sfântul Duh/Conștiință înseamnă a fi, destrupare de tot ceea ce Fiul a trăit ca experiență de Sine, starea de a fi simplă, remarcabilă posibilă numai prin amintire a ceea ce știi și a ceea ce trăiești ca experiență.

Această stare simplă de a fi este o binecuvântare. Este o stare a lui Dumnezeu, după ce te-ai cunoscut pe tine însuți și ai trăit experiența legată de tine însuți. Spre aceasta a năzuit Dumnezeu de la început.

Mintea poate cel mai bine să înţeleagă relaţia ca: părinte-vlăstar, sau: ceea ce face să se înalţe şi ceea ce este înălţat. Adăugând a treia parte a Treimii, obţinem relaţia: Ceea ce face să se înalţe/Ceea ce este înălţat/Ceea ce este.

Această Realitate a Trinităţii este semnătura lui Dumnezeu. Este modelul divin. Trei-în-Unul poate fi găsit pretutindeni în împărăţia sublimului. Nu poţi să îl ocoleşti în probleme legate de timp şi spaţiu, Dumnezeu şi conştiinţă, sau orice altă relaţie subtilă.

Pe de altă parte, nu vom găsi Adevărul Trinităţii în nici una dintre relaţiile grosiere din viaţă.

Adevărul Trinităţii este recunoscut în relaţiile subtile din viaţă de către oricine implicat în ele.

Viața este expresia uniunii în sine. Dumnezeu este expresia vieții în sine. Dumnezeu și viața sunt una. Suntem o parte a vieții. Nu facem și nu putem sta în afara ei. De aceea suntem o parte a lui Dumnezeu. Este un cerc. Nu poate fi distrus.

Observăm că există o singură energie în univers – o Sursă sau o Forță – și că această Sursă sau Forță se amestecă pur și simplu cu elementele fundamentale din care este alcătuită, adăugând unele și scăzând altele, apoi modifică frecvența vibrațională a acelor combinații elemente diferite, pentru a genera expresii diferite ale Esenței Esențiale.

Toate lucrurile existente sunt create prin această alchimie, care produce “rețeta” pentru supa universală. Elementele sunt atrase unul de celălalt prin alegerea conștientă a fiecărui element, afectate fiind de energia combinată a Esenței Esențiale, care cuprinde ceea ce vă vom numi sufletul.

“Conștiința” există la nivelul elementar. Ceea ce numim nivelul elementar este con- știința. Este Conștiința în acțiune.

Fiecare celulă din corpul acționează cu inteligență. Nu te poți tăia la degetul mic fără a crea o afux celular la locul rănirii pentru a repara daunele. Crezi că celulele corpului tău nu știu ce fac și de ce? Fiecare element al universului este imbibat de această inteligență fundamen- tală.

Vorbește unul cu celălalt? Bine, “vorbește” este un cuvânt amuzant folosit aici. De fapt, întreb, pot celulele corpului să comunice elementul-element? Desigur, pot. Ce credeți că este “gândire”?

“Gândurile” sunt celule care comunică între ele? Exact așa sunt. Permiteți-mi să repet: fiecare gram de viață este imbibată cu inteligență fundamentală. Citiți asta: fiecare celulă, fiecare particulă, fiecare element sub-molecular, din univers.

Alegerea de a acționa împreună, în unison și în armonie unul cu cealalt, se face prin elementele de viații, atunci când există o aliniere având un scop, în cadrul sectorului sau zonei în care există aceste elemente.

Celulele corpului tau vor actiona in unison si in armonie una cu cealaltă, atunci când exista aliniere cu sufletul, pe directia în care fiecare moment din viata ta o va lua, de la un nivel celular, pe baza planul sufletului in acea femtosecunda. Iar sufletul tău este sursa energiei Esenței Esențiale, care stă cu tine.

Sufletul este “Dumnezeu în noi”. Este într-adevăr. Nu doar în gândire, nu doar în cuvânt, ci în fapte. Sufletul este expresia, acum individualizată, a “ființei” care este Dumnezeu. Este Dumnezeu “ființă” manifestat.

În cazul nostru pe Pământ, sufletul este Dumnezeu fiind un om, iar un om este un suflet fiind Dumnezeu! Într-adevăr acest lucru ne duce mai profund în metafizică decât am crezut vreodată că vom merge. Fiecare particulă sub-moleculară din fiecărei expresii a vieții în univers trebuie să să fie convinsă despre ceva, pentru a o face. Cea mai mică particulă de energie are conștiința de a lua decizii prin evaluarea alegerilor, care decurg din alternativele plasate în fața ei.

Similar și ceilalți oameni de pe planetă, și toate părțile component ale omului trebuie să fiu de acord să facă același lucru? Aceasta este întrebarea, nu-i așa? … Aceasta este cea mai mare întrebare a tuturor timpurilor. Dar este mai ușor decât credem.

Acesta este cel mai mare secret al vieții. Când înțelegem aceasta, ne-m mutat într-un loc de măiestrie. Bine, cum funcționează acest lucru, metafizic. Mi sa spus de o mie de ori des- pre puterea gândurilor noastre, dar cum funcționează acest lucru, ceea ce face această lucrare metafizică? Putem să ne uităm la acest lucru pe scurt. Evident, acest lucru ar putea umple o întreagă carte, dar iată Metafizica 101: Un curs scurt în Realitatea Supremă.

Toate elementele vieții sunt impregnate cu “inteligență”, sau conștientizarea funcției sale inerente. Această cunoaștere umple fiecare element la capacitatea sa maximă. Adică, fiecare element este plin de inteligență divină, complet, de la un capăt la celălalt. Într-adevăr, nu ar fi greșit să spunem că elementul însuși este această inteligență, sub formă de particule.

Deci, fiecare element al vieții, până la cea mai mică particulă submoleculară, face parte din mintea lui Dumnezeu. Elementele Esenței Esențiale sunt atrase una de alta printr-un aspect sau caracteristică, pe care le-ați numi, în termeni umani, “funcție comună”.

Adică, toate încearcă să facă ceva. Și este același lucru. Toate sunt în acțiune, se mișcă pentru totdeauna, vibrează continuu, dar nu fără scop.

Scopul lor este pur și simplu a fi. Ele își dau seama că viața este mișcare. Dacă mișcarea se oprește vreodată, ceea ce numiți viață nu ar exista.

Viața = mișcare = Viața.

Acum, cu privire la ceea ce vrea să fie fiecare element,aceasta nu contează. Elementul individual nu are o preferință în materie. Pur și simplu vrea să existe. Dorința lui este să fie “să fie”.

Aeasta se numește “aliniere”, și acțiunea comună sau unificată ulterioară la care te referi – este creată de influența vibrațională a oricărei forțe mai mare decât un element individual.

Acesta se întâmplă în întreaga natură. Cu cât forța este mai mare, cu atât are o forță de atracție mai mare asupra fiecărui element mai mic din zona de impact. Deci, fiecare element din orice zonă de impact se va alinia cu forța mai mare care îl atrage.

Această conștientizare le este împărtășită tuturor elementelor nou constituite, fiecare dintre ele fiind informate despre Unitatea Vieții și despre Cercul Vieții.

Deci, dacă ființele creatoare doresc ca toate elementele vieții, până la cea mai mică particulă, să se mișțe într-o anumită direcție, trebuie să creați alinierea, folosind forța energiei combinate concentrată într-un anumit mod. Gândul este această forță.

Atunci ce creează această concentrare? Cum facem ca energie, care este gândită – să fie concentrată într-un mod anume? Dorința! Dorinţa există în suflet. Este sufletul, definit într-un singur cuvânt. Sufletul este expresia locală a dorinţei lui Dumnezeu, care este de a experimenta pe sine însuşi.

Dorinţa este creatorul intenției. Intenţia este creatorul gândiri. Gândul este creatorul acținii. Acţiunea este creatorul rezultatului.

Cu toate acestea, nu toate au fost create de intenţia, care rezultă din dorinţa sufletului. Gândul poate, într-un fel, să aibă o ” minte proprie.” adică, impulsul de energie, care produce un gând, poate apărea din dorinţele corpului.

Acest lucru produce un alt tip de acțiune, care poate genera un rezultat total diferit decât sufletul avea în minte. Sufletul ţi-a pus un rezultat în minte, dar corpul tău te-a făcut să-ţi ieşi din minţi pentru un moment.

Asta se întâmplă când te gândeşti că eşti un trup, în loc să ştii că eşti un suflet.

Cei mai mulţi dintre noi sperăm să avem un suflet, sau să credem că avem un suflet, dar nu ştim sigur. Dar suntem siguri că avem un corp aşa că aceasta este ceea ce majoritatea dintre noi ne gândim despre noi înşine.

Trebuie să le îmbinăm pe toate acestea. Acesta este modul de a pune piesele de puzzle în loc.

Acum, fiecare element din esenţa esenţială de la sufletul individual la fiecare unitate de energie individuală din corp (şi din univers) sunt îmbibate de dorinţă, care este o formă sau o expresie a energiei, în proporţie directă cu mărimea sa.

Cele mai mici elemente au cea mai mică dorinţă. Elemente mai mari, care sunt create de cele mai mici elemente, care sunt atrase de ele, reunindu-le, au o dorință mai mare.

Cantitatea de dorinţă existentă în orice element al vieţii va fi găsită într-o proporţie directă cu mărimea acestui element. Gândeşte-se la dorinţă ca la o scânteie în motorul vieţii.

Dacă ceea ce noi numim “Dumnezeu” este tot ceea ce este, acest lucru ar face ca dorința lui Dumnezeu, să fie cea mai mare dorință dintre toate. Iar dorința lui Dumnezeu este că fiecare ființă simțitoare – adică orice element al vieții suficient de mare și sofisticat sau complex suficient pentru a reflecta conștiința de sine – să aibă capacitatea de a-și crea propria realitate, folosind voința liberă și alegerea conștientă.

Acesta este un mod alchimic de a spune că Elementele Fundamentale ale Vieții – particulele individuale mici ale esenței esențiale – nu au nici o preferință în ceea ce privește modul în care se aliniază combinația de elemente.

Sufletul tău, care este o colecție de astfel de particule, are o intenție. Sufletul vostru este prezența locală a Intenției Divine, care este exprimarea Divinității în fiecare moment, după modul cum fiecare ființă simțitoare o definește.

Această ființă are libertatea de a crea ceea orice ce dorește, ceea ce este Dumnezeirea în cea mai mare demonstrație. Sau să mai punem spune în alt mod: toți avem Liber arbitru.

Vom observa că, în ceea ce privește modul în care trăim viața voastră, Dumnezeu nu are nici o preferință în această chestiune. Singura lui dorință este ca preferința noastră să se poată manifesta.

Prin urmare, ceea ce “contează” – adică ceea ce determinăm să transformăm din energia pură într-o materie solidă – depinde de noi în mod individual și colectiv. Când facem această alegere, putem să ascultăm corpul, mintea sau sufletul.

Și aceasta este Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă.

Legile Corupției…legile lui Bulă…

Parte I

De câte ori n-am auzit în jurul nostru , atunci când vine vorba despre administraţia publică coruptă din România, comentarii de genul “se pierde timpul pe acolo, dacă na-i primit comisionul”, “aşteaptă să vină ora 16 ca să spargă uşa, căci a doua zi comisionul va fi mai mare”, “toacân frunza la câini, omul îți dă o șpagă mai mare” şi alte expresii, care mai de care mai pitoreşti, din bogatul vocabular comun…al corupților.

Este însă un fenomen cât se poate de real, nu numai în sectorul public şi o spunem răsuflând oarecum uşuraţi, pe principiul “caprei vecinului”, care se întâmplă şi prin alte părţi ale lumii. Şi pentru că fenomenul corupției pare să fie universal, constatat chiar şi pe tărâm nord-american, unde mai există interes şi resurse pentru asanarea corupției, sociologii şi-au pus întrebarea cum se face că prin mai toate instituţiile se constată un număr de personae, care par inconştiente de respon- sabilităţile lor profesionale şi incompetente în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, concomitent cu creșterea valori mitei. Cu alte cuvinte, care utilizează timpul într-un mod cât se poate de ineficient în detrimentul comunităţilor pe care, în final, şi-au asumat rolul de a le ajuta prin activitatea lor.

Principiul corupției este o teorie emisă de omul simplu. Teoria afirmă că membrii de succes ai unei organizații mafiote ierarhice sunt, până la urmă, promovați până la nivelul lor maxim de corupție, după care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel, pentru care nu mai sunt corupți, deci sunt incompetenți cu acea organizație. Termenul este o interpretare umoristică a teoriei prin- cipiului plăcerii a lui Sigmund Freud.

Principiul de bază, enunțat în Legea Corupției, sună astfel: În orice ierarhie mafiotă, fiecare corupt are tendința de a urca până la nivelul său maxim de corupție. Incompetența corupților nu apare ca rezultat al faptului că o poziție ierahică mai înaltă ar fi “mai grea”, ci pur și simplu pentru că acea poziție este “diferită” de cea în care coruptul a excelat anterior, cerând deprinderi și pri- ceperi diferite, pe care este posibil ca coruptul să nu le aibă sau să nu le poată dobândi. Un exemplu folosit des întălnit se referă la un corupt plin de tupeu, ale cărui rezultate în promovarea corupției sunt excepționale și au făcut să fie promovat într-o funcție de management public mafiot, în care calitățile pentru care a fost promovat nu mai erau de nici un folos.

O cale prin care organizațiile încearcă să evite acest effect, este de a nu promova o persoa- nă, până ce nu și-a dovedit deja calitățile sau deprinderile necesare. Astfel, o persoană nu va fi pro- movată pentru a-i conduce pe ceilalți, dacă nu a dovedit deja calități de lider.

Corolarul acestei atitudini ar fi ca corupți, care sunt dedicați activității pe care o desfășoară, să nu fie recompensați prin promovare, ci prin creșterea veniturilor obținute prin corupție.

În Kalila wa Dimna (Kalila și Dimna), o colecție de fabule din Persia epocii Sasanide, cunoscută lumii prin traducerea în arabă a lui Ibn al-Muqaffa’, unul din personaje spunea că Un om slab, de condiție joasă, este întotdeauna folositor și sincer, până ce este numit într-o funcție de care nu este demn.

Din perspectiva gestionării timpului, în special referindu-ne acum la administraţia publică din România, am spune că adevărata artă de a aşeza „omul potrivit la locul potrivit” reprezintă diferenţa între „a utiliza corect timpul” şi „a pierde timpul” pe postul pe care îl ocupă o persoană.

În esenţă, fiecare individ are propriile sale abilităţi şi competenţe, influenţate, formate de-a lungul timpului de educaţia iniţială şi continuă, de personalitatea şi temperamentul său, de experienţele sale profesionale şi de viaţă, ca şi de factori de motivaţie proprii în obținerea de foloase material necuvenite. Pot fi și colegi cinstiți, care au urmat aceleaşi studii şi totuşi îşi mani- festă competenţele în funcţie de abilităţile individuale.

O persoană care utilizează la maximum factorul numit maximizarea foloaselor necuvenite în activitatea sa se poate spune că se află pe un nivel de corupție, unde se constată, prin rezultatele activităţii sale, o potrivire foarte bună între profilul postului ocupat şi cel care îndeplineşte obiectivele vizate de mită.

Nu de puţine ori se observă însă tocmai reversul medaliei, cel mai trist fiind când vine vorba de promovarea funcţionarilor respectivi, când angajatul este promovat dintr-o poziţie de om cinstit într-o poziţie de corupt.

Desigur, intervine problema etalonului, cine evaluează în ce măsură un funcţionar se află sau nu pe o poziţie de on cinstit/corupt? Cine este cel care pierde un timp preţios, de altfel practic imposibil de recuperat, şi cine îl eficientizează cât mai mult?

În majoritatea absolută a cazurilor, corupția unui salariat nu este evaluată de public, ci de superiorul lui ierarhic. În situaţia fericită în care superiorul se mai situează încă pe un nivel deom cinstit, el îşi poate aprecia subordonaţii în funcţie de rezultatele muncii utile, lipsa reclamațiilor de la public că s-ar preta la șpagă.

Dacă însă superiorul şi-a atins nivelul de corupt, cel mai probabil acesta va evalua input-urile (ce intră) și în buzunarele lui, contribuţia fiecăruia la bunul mers al serviciului (punctua- litatea, curăţenia, respectul faţă de superiori, ordinea în hârtii, slugărnicia, toate duse până la ex- trem) mai degrabă decât eficienţa activităţii.

O „specie” de funcţionari destul de des întâlnită este aceea numită „automatul profesional”, care manifestă o capacitate redusă de judecată independentă, se supune fără comentarii şi nu se implică în decizii. Pentru „automat”, mijloacele sunt mult mai importante decât scopurile. O astfel de persoană nu se mai vede pe sine ca având misiunea de a servi publicul, ci îl socoteşte pe acesta o materie primă pentru menţinerea sa în post și pentru obținerea de foloase necuvenite. Din punctul de vedere al publicului, aceste automatisme duse la extreme clar că sunt evaluate drept incompetenţă în serviciul corupției.

Într-un fel, pe termen scurt şi eventual mediu, un astfel de comportament profesional nici nu poate fi considerat ca „pierdere de timp”, pentru că eforturile sunt îndreptate spre menţinerea unei anumite ierarhii, de altfel cât se poate de necesare în orice sistem.

Interesant este ce se întâmplă când o persoană care funcţionează la modul „automat” va continua să urce în carieră, până când va fi plasată într-un post unde va trebui să ia decizii, acolo ea atingându-şi nivelul de incompetenţă în promovarea corupției. De regulă, spun sociologii preo- cupaţi de acest subiect, există 2 tipuri de decizii pe care un astfel de funcţionar le va lua: să înăs- prească aplicarea regulamentelor si/ sau să elaboreze noi reglementări pentru situaţiile rare, care nu se încadrează foarte bine în regulamentele actuale.

Un alt fenomen la fel de des întâlnit (iată că nu numai în rândul funcţionarilor români) este aşa numita “sublimare percutantă” – o altă formula „minunată” de risipire a timpului, adică pseudo-promovarea unei persoane dintro poziţie de funcțonar corupt într-o alta tot de funcțonar corupt, având ca scop amăgirea oamenilor din afara ierarhiei că „se schimbă ceva”sau că “timpul le rezolvă pe toate”.

“Exfolierea ierarhică” reprezintă cazul angajatului cinstit, strălucit şi eficient care nu numai că nu este promovat, dar este chiar marginalizat/ înlăturat. Oricât ar suna de ciudat, în cele mai multe ierarhii, supercinstea este mai nedorită decât corupția. De ce? Corupția banală nu reprezintă un motiv de concediere; ea este doar o barieră în calea promovării. Supercinstea însă subminează ierarhia şi, prin urmare, încalcă prima poruncă a vieţii ierarhice: ierarhia trebuie conservată. De aceea, salariaţii din cele 2 categorii de la extreme – supercinstiâi şi supercorpţii, sunt în egală mă- sură supuşi concedierii/marginalizării.

O concluzie care se impune este aceea că promovarea reală se face numai de pe un nivel de competenţă/corupție pe alt nivel de competenţă/corupție. Din perspectiva managementului timpului,, am putea spune că promovarea înseamnă să iei un angajat dintr-un post, în care îşi utilizează această resursă la maxim pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor aşteptate din partea publicului şi să îl poziţionezi pe un post ierarhic superior unde dovedeşte aceeaşi abilitate de gestionare a timpului prin propriile capacităţi dovedite.

În studiile mele, am identificat şi anumite comportamentale şi psihologice ale atingerii nivelului de corupție, formulate într-un stil teribil de amuzant şi care ating, într-un fel sau altul componenta de utilizare a timpului la serviciu.

Cât priveşte indiciile comportamentale, se porneşte de la ideea că, în mod normal, salariatul cinstit ţine pe biroul lui doar instrumentele, de care are nevoie pentru munca sa. „Reversul meda- liei” l-ar constitui situaţii ca cele de mai jos, desigur considerate la forma lor extremă de manifest- tare:

– “Fonofilia” – instalarea pe birou a mai multor telefoane, mijloace de comunicaţie, pe care eventual le şi foloseşte simultan, pentrut că se plânge că nu poate ţine un contact suficient de strâns cu colegii şi subordonaţii

– “Papirofobia” – face o virtute din faptul că „are un birou curat”, fără hârtii şi cărţi pe masa sa de lucru, sperând că dă impresia că îşi expediază treburile cu promptitudine

– “Papiromania” – salariatul păstrează pe masă un maldăr de hârtii şi cărţi rareori folosite, vrând să dea impresia că are prea mult de lucru

– “Clasofilia” – mania pentru aranjare şi clasarea precisă a hârtiilor, combinată de obicei cu teama exagerată dea nu pierde vreun document

– “Gigantismul tabulator” – obsesia de a avea un birou mai mare decât colegii

– “Tabulofobia” – excluderea completă a meselor de lucru din birou

Manifestările psihologice ale atingerii nivelului de corupție și de incompetenţă sunt desc- rise într-un stil asemănător, şi într-o manieră similară de raportare la timp și grdul de corupție mascat sub sitagma, interesul general:

– “Autocompătimirea” – „nimeni nu mă apreciază cu adevărat”, „nimeni nu colaborează cu mine”, “nimeni nu înţelege cât de greu îmi este să-mi fac bine treaba”, “ce retrbuție mica am, față de cât sunt de mari cheltuielile acum”. Combină autocompătimirea cu amintirea vremuri trecute, când, de fapt, lucra pe un nivel de competenţă.

– “Rigor cartis” – o preocupare anormală pentru elaborarea de organigrame, grafice şi diagrame de tot felul, însoţită de inflexibilitate în realizarea fiecarui aspect al activităţii

– “Imprevizibilitatea voită” – încercarea de a-şi masca nesiguranţa ţinând în permanenţă subordonaţii în şah printr-o atitudine defensivă. „Nu am timp să parcurg toată polologhia asta. Spune-mi despre ce e vorba şi pe scurt”, „Cum vrei să mă gândesc la propunerea asta dacă nu mi-o prezinţi în scris?”

– “Sindromul cumpenei” – o totală incapacitate de a lua deciziile corespunzătoare postului. Pune la nesfârşit în cumpănă argumentele pro şi contra într-o chestiune, dar nu poate să se hotă- rască pentru o decizie. Îşi justifică indecizia prin aluzii la „procesul democratic” sau la „nevoia de a avea o viziune de ansamblu”

– Prejudecăţi iraţionale din cauza unor detalii fizice ale colegilor/subordonaţilor: dimensi- unea nasului, înălțimea, accent regional etc

– “Inerţia flecarului”, obiceiul de a spune glume în loc de a-şi vedea de treabă

– “Structurofilia”, preocuparea excesivă pentru clădiri, proiectarea, construirea, întreţine- rea, repararea acestora şi o lipsă crescândă pentru munca făcută sau care ar trebui să se facă în interiorul acestora. Investesc mai degrabă în clădiri decât în persoane şi programe.

Iată cum ne ajută această perspectivă să înţelegem o dată în plus de ce performanţa indi- viduală a unei persoane situate pe un nivel de corupție, afectează performanţa instituţiei pe ansamblu. Astfel, managementul resurselor umane îndreptat spre păstrarea şi identificarea nive- lelor de competenţă și a absenței sindromului corupției, se dovedeşte a fi vital pentru managemen- tul performanţei în instituţiile publice.

Poate tocmai de aceea atitudini de genul – parafrazând: „timpul trece, pietrele rămân” ar fi necesar să fie revizuite şi adaptate mai dinamic la nevoile societăţii, care are foarte mari şi justificate aşteptări de la instituţiile de administraţie publică.

Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea IV

4.3 Nașterea din Dumnezeu.

Susskind: pentru fizicieni, ”Dumnezeu/nu este, reprezintă [locul] potențial pentru toate lucrurile […]. Asta înseamnă o listă cu toate particulele elementare dar, la fel de bine, și constantele naturii […] Pe scurt, însemnă un mediu în care legile fizicii capătă o anumită formă particulară. […] Un Dumnezeu diferit ar putea însemna alte legi ale fizicii […]”.

Vedeți? Dumnezeu acesta fundamental condiționează el însuși, prin legile fizicii, care se nasc acolo, existența Universului. Un lucru mai straniu decât acesta este greu de imaginat. Dar Universul însuși, cum de s-a născut? Fizica modernă ne spune că în urmă cu 13,72 miliarde de ani, printr-o explozie grandioasă apărut Universul în care trăim noi. Teoretic putem explica evoluția Universului de la aproape de începutul său, până în zilele noastre și putem aprecia și viitorul său, pe baza datelor observaționale.

Dar există o mare și, deocamdată, insolubilă problemă. Dacă încercăm să ne apropiem foarte mult de acel t=0, al începutului de Univers, legile fizicii, așa cum le cunoaștem noi, își încetează aplicabilitatea. Practic, nu putem ști ce s-a întâmplat cu Universul înaintte de t = 10 la puterea -43 s. Nu putem știi, dar putem specula.

Alexei Filipenko și Jay M. Pasachoff, în cartea lor ”The Cosmos: Astronomy in the New Millennium” considerau că sursa creației întregului Univers ar putea fi Dumnezeu sau, mai bine zis, fluctuațiile cuantice dintr-un spațiu primordial. Acolo, dintr-un motiv neștiut, unele dintre aceste fluctuații a ”trăit” suficient de mult pentru a declanșa întregul proces care a dus la Big Bang. De fapt, atunci, la momentul t=0, nu aveam de-a face cu un vid propriuzis.

În cartea lui Frank Close, despre care aminteam mai devreme, se descrie frumos situația acestui început. ”[…] Alan Guth și Paul Steinhardt au venit cu ideea că Universul nostru este un domeniu al unei structuri mai mari. […]” În momentul de început, în domeniul corespunzător Universului nostru, ”exista” un ”Dumnezeu fals”. ”Dumnezeu fals diferă de cel real prin faptul că este foarte instabil. Situația seamănă cu cea a unui creion în poziție verticală, care se sprijină pe vârful său.”, spune Close.

Creionul se află într-un echilibru instabil și poziția sa se va modifica rapid, până când va ajunge la energie potențială minimă, până când își va găsi poziția de echilibru. Așa ar fi putut începe totul. O fluctuație, care a durat prea mult într-un ”Dumnezeu fals” a dus la material- lizarea din Dumnezeu a Universului nostru.

Este un scenariu simplificat cel prezentat de noi. Ar fi trebuit să vă vorbim și despre Particula primară a lui Dumnezeu și despre câmpul creat de ea, încă de la începutul Universului. Ela a jucat un rol fundamental în nașterea Universului nostru încă de la începuturile sale.

Sper că v-am convins. Fizica lui Dumnezeu a devenit un domeniu fundamental de cercetare pentru fizicieni. Dumnezeu poartă cu sine taine care trebuie descifrate, pentru a putea înțelege întreg Universul.

Și, poate, înțelegând mai bine pe Dumnezeu, vom putea pregăti drumul, care ne va duce la soluțiile, de care avem nevoie pentru a putea trimite oamenii către cele mai îndepărtate locuri din Univers. Deja există speculații frumoase în acest sens, dar asta este o altă poveste…

Mesajul* LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME:

M-ați înţeles greşit.

Dumnezeu nu a fost făcut după imaginea şi asemănarea omului.

Este invers.

Dumnezeu ne-a spus încă de la început, şi devine mai clar pentru noi în fiecare zi, că îvățătura culturală antică a umanităţii despre Dumnezeu, ca fiind de partea noastră este şi pur şi simplu inexactă.

Este în regulă acum să eliminăm această învățătura antică din povestea noastră actuală, și pentru a nu mai spune acest lucru pentru noi și pentru copiii noștri.

Este important să înţelegem că Dumnezeu nu a fost făcut după imaginea şi asemănarea omului. Este invers. Omul este făcut după imaginea şi asemănarea lui Dumnezeu.

Ar fi minunat, dacă acest lucru ar putea fi plasat pe panouri din întreaga lume:

Dumnezeu nu a fost făcut după imaginea şi asemănarea omului.

Este invers.

Acest lucru înseamnă că fiinţele umane sunt divine, fiecare având toate calităţile de divinitate în ele. Ceea ce nu înseamnă, este că Dumnezeu are calităţi umane. Aşa că Dumnezeu nu-i place pe cei de la Los Angeles Dodgers mai bine decât cei din atlanta braves. Şi Dumnezeu nu vrea ca ţara ta să câştige Cupa Mondială, mai mult decât vrea Dumnezeu ca o altă ţară s-o câştige.

Dumnezeu nu speră ca naţiunea voastră să fie victorioasă în război, mai degrabă decât naţiunea cu care vă luptaţi. Dumnezeu nu-i sprijină pe revoluţionarii lumii, mai mult decât Dumnezeu sprijină guvernele lumii. Şi Dumnezeu nu se aliniază cu valorile partidului republi- can, mai mult decât Dumnezeu se aliniază cu valorile partidului democrat.

Este timpul ca fiinţele umane să renunțe la nevoia lor de a crede într-un zeu al prefe- rinţelor. În primul rând, a trebuit să-l lăsăm pe Dumnezeul nostru cu numele de marcă, acum adăugăm pe lista aceea pe Dumnezeul nostru de preferințe.

Debarasarea de unele dintre ideile cu adevărat fundamentale, îmbrățișate de mulți oameni, și este timpul să acceptăm faptul că Dumnezeu nu gândește, că femeile nu ar trebui să fie niciodată preoți sau membri ai clerului, că homosexualii nu ar trebui să li se permită să se căsătorească, sau că non – Creştinii n-ar trebui să li se permită niciodată în rai.

Oricât de dificil ar fi pentru unii oameni să-şi imagineze, Dumnezeu nu, numai noi repetăm aici pentru a pune accent, că preferă baptiştii mai mult ca hinduşi, catolici mai mult ca evrei, musulmani mai mult ca mormoni, sau o religie mai mult ca orice altă religie. Dumne- zeu nici măcar nu-i preferă pe cei care cred în Dumnezeu, asupra celor care nu cred în Dumnezeu.

Acestea nu sunt ideile lui Dumnezeu. Acestea sunt ideile fiinţelor umane, care cred că acestea sunt ideile lui Dumnezeu.

*Dumnezeu prin Neale Donald Walsch

Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea IV

4.1 Dumnezeul nu este.

În fizica clasică, nimicul este un spaţiu lipsit de materie. Conform teoriei cuantice însă, nimicul este de fapt plin de materie. Savanţii au avut puţine dovezi cu privire la acest lucru, din anii ’40 până astăzi. Noi experimente au oferit însă noi dovezi ale existenţei materiei în vid, relatează Curiosity. Această descoperire ar însemna foarte mult pentru cercetarea în fizică cuantică.

Pentru a fi specifici, trebuie menţionat că fizica clasică defineşte nimicul, sau vidul, precum un spaţiu lipsit de materie. Dar în domeniul cuantic, nu poate fi discutat în aceiaşi termeni. Are de-a face cu principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care spune, în termeni foarte generali, că există o limită a cunoaşterii noastre în legătură cu particulele cuantice. Deoarece orice în mecanica cuantică este şi undă şi particulă, dacă se cunoaşte poziţia particulei, nu i se poate cunoaşte acceleraţia şi invers. Acest lucru se poate reduce la ideea că vidul nu este chiar gol. De fapt „musteşte” cu particule care dispar şi apar la întâmplare, creând un câmp energetic fluctuant.

Potențialul infinit a nimicului, este când nu este. Nimicul, nebăgat în seamă multă vreme, a devenit în prezent piesa centrală a fizicii moderne. Nimicul este punctul de plecare al Universului nostru și tot nimicul îi condiționează viitorul. Ciudat, nu-i așa?

De fapt, poate că ar trebui să începem prin a răspunde la o întrebare: de ce există ceva, în loc să existe doar nimicul? Răspunsul l-a dat laureatul Nobel, Frank Wilczec: nimicul acesta este foarte instabil, spunea el. O afirmație stranie, care nu este la îndemâna bunului simț. Pentru noi, oamenii obișnuiți, este simplu: nimicul este nimic.

Hai să ne debarasăm de cutumele și prejudecățile corifeilor religioși și a oamenilor de știință și să avem îndrăzneala de a schimba noțiunea de nimic cu noțiunea Dumnezeu. Să vedem ce se întâmplă!

Dumnezeu, nebăgat în seamă multă vreme, a devenit în prezent piesa centrală a fizicii moderne. Dumnezeu este punctul de plecare al Universului nostru și tot Dumnezeu îi condițio- nează viitorul. Ciudat, nu-i așa?

De fapt, poate că ar trebui să începem prin a răspunde la o întrebare: de ce există ceva, în loc să existe doar Dumnezeu? Răspunsul l-a dat omul simplu: Dumnezeu acesta este foarte instabil, spune el. O afirmație stranie, care nu este la îndemâna bunului simț. Pentru noi, oamenii obișnuiți, este simplu: Dumnezeu este Dumnezeu. Potențialul infinit a lui Dumnezeu, este când nu este.

Minune, ne-am apropiat de adevăr. Nu mă dau mare și tare, nici descoperitorul Americi, ci caut să îmbin noțiunile transmise de Dumnezeu prin Neale Donald Walsch și cele transmise prin oameni de știință. Ce voi face? Simplu. Voi înlocui în teoriile Fizici Cuantice Noținea de Nimic cu noțiunea de Dumnezeu. Evrica! Am profitat de articolul despre nimic publicat în Revista Ștință și Tehnică (https://stiintasitehnica.com/despre-nimic/), în care am înlocuit Nimic cu Dumnezeu.

Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea III

3. Dumnezeu/este.

Oameni de știință au făcut o descoperire epocală, au descoperit că există Dumnezeu. Dar cum să recunoască acest lucru. Nu, nu puteau! I-au zis Câmpul Punctului Zero. Este bine și așa. Dar dacă în materialele despre Câmpul Punctului Zero am scrie în loc de câmp, Dumnezeu.

În cuprinsul articolului http://www.fortasigratie.ro/realitati…/vidul-cua- ntic.htm am făcut acest lucru.

Dumnezeu/este poate fi considerat acel termen din fizica prin care s-a incercat defi- nirea suportului non fizic al tuturor manifestarilor energetice si materiale din actualul spatiu-timp, ceea ce nu se vede, dar umple tot ceea ce se vede, liant universal supranumit “eter”.

Majoritatea fizicienilor au cazut de acord asupra faptului ca exista un camp discret de forta in orice moment de timp si in orice punct din spatiu, referit ca si “Dumnezeu”, care penetreaza tot universul, fiind determinant pentru existenta acestuia.

Contrar incapacitatii noastre din acest moment de a-l evidentia sau de a-l masura, Dumnezeu se afla pretutindeni si vibreaza, oscileaza, creeaza polaritate si contrast, deci radia- za, dar este nemasurabil cu instrumentele. Dependenta masuratorilor de aceasta instrumente face ca Dumnezeu/este sa nu poata fi cercetat in mod direct, ci doar dedus indirect, prin studiul a tot ce se diferentiaza din el. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neau- zită, neobservată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși.

Dumnezeu este precum suprafata unui iaz perfect calm, perfect drept, fara nici o unda, fara nici un val. Este toata o singura suprafata, perfect uniforma, perfect unitara. Cand ceva se misca pe suprafata acestei ape, faptul acesta creeaza discrepanta, asimetrie si contrast, adica valuri. Valurile inseamna diferenta de potential, manifestari energetice distincte, dinamizare diferentiala, exteriorizarea in forma a campului energetic de fond. Valurile sunt afirmari ale lui Dumnezeu, ele fiind in definitiv alcatuite din aceeasi apa a iazului cel nemiscat, deci din aceeasi energie pură originara, doar ca devenita din discreta, concreta. Similar, materia si radiatia sunt alcatuite din energia pură intr-o dinamica manifesta, in care variate aspecte ale dinamizarii asimetrice produc efecte sesizabile, implicand polaritate si masurabilitate.

Desi denumirea generic folosita este aceea de Dumnezeu/este, un aspect important al sau este non dimensionalitatea, ceea ce inseamna non spatialitate si non temporalitate in sensul de lipsa a separatiei spatiale si secventialitatii temporare. Aceasta energie exista ca si omnispatialitate si omnitemporalitate aferente tuturor locatiilor si momentelor din Univers.

In Fizica Newtoniana dar si in Fizica Relativista, LOCALIZAREA in timp si spatiu este tot timpul PREZENTA in orice experiment, masuratoare, observatie din universul care ne inconjoara. Chiar daca in fizica lui Newton pozitia si momentul sunt absolute iar in fizica lui Einstein sunt relative la o alta pozitie si un alt moment, tot timpul vorbim de o localizare exacta ca punct din spatiu si moment din timp a unui fenomen.

Totusi, in Fizica Subatomica se fac primii pasi catre o alt fel de legatura intre particulele de materie si energie – conexiune care nu mai tine cont nici de spatiu si nici de timp. Se pare ca doua particule elementare comunica intre ele prin campul cuantic de fond sau campul zero, informandu-se reciproc despre starea lor indiferent de contextul spatio-temporal al fiecareia. Acest fapt a fost evidentiat de fizica cuantica atunci cand doua particule elementare (doi electroni sau doi fotoni) au fost puse la un anumit moment de timp in contact (aduse fizic una in apropierea celeilalte) dupa care separate si trimise in directii diferite cu viteze diferite (suferind astfel in sistemul lor de referinta dilatri sau contractii spatiale si temporale, conform legilor teoriei relativitatii). In aceste conditii s-a observat si masurat faptul ca orice alterare de stare a unei particule induce automat asupra celeilalte particule o alterare a starii sale.

Totul se intampla ca si cum cele doua particule ar alcatui un sistem unitar in care modificarea starii unei bucati a sistemului induce modificari in functionarea tuturor celalalte bucati (a sistemului per ansamblu), iar fenomenul este cunoscut in fizica subatomica drept Superpozitie Cuantica. Daca luam in considerare ca Universul si tot ce vedem azi a evoluat dintr-un punct de informatie si energie infinit mic, putem afirma ca particulele elementare din toate locurile si din toate timpurile se influenteaza in permanenta unele pe altele prin faptul ca toate sunt conectate la un nucleu originar de existenta si manifestare ale carui extensii sunt.

In conditiile in care toate informatiile despre toate fenomenele din aceasta realitate – de la microcosmosul cuantic la macrocosmosul relativist – sunt STOCATE in aceasta sursa a-spatiala si a-temporala de nucleu creator numita “Dumnezeu” – putem intelege, cel putin intr-o forma incipienta, cum toate sunt, intr-adevar, interconectate. Sau, cum toate sunt una.

Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea II

2. Dumnezeu/Spațiul Dintre.

Partea II

Spațiul Dintre este cea mai formidabilă creeație a lui Dumnezeu, este acel câmp nevă- zut, neauzit, neobservat şi deci necunoscut de nimeni altcineva, decât de El însuși.

Definiția spațiului dintre devine dificilă, eluzivă. În momentul în care încerci să îl defi- nești sau să îl descrii, spațiul devine aici și acolo. Fizicieni s-au întâlnit de mult cu acest fenomen și l-au numit principiul nedeterminări. Totuși noi știm ca spațiul dintre există. Este tot ce ține aici și acolo la un loc, similar cum eternul acum le ține pe înainte și după la un loc.

Hai să încercăm să unim ce ne-a transmis Dumnezeu prin Neale Donald Walsch și prin oameni de știință. Este suficient să înlocuim Orizontul evenimentelor cu Dumnezeu/Spațiul Dintre.

Spațiul Dintre este granița din jurul unei particule sau grupări de particule, care dacă este depășită, nu mai permite evadarea de sub atracția gravitațională a acesteia. Este un loc extrem de important. Aici se produce și așanumita radiație Hawking. Într-o descriere foarte simplificată aceasta este rezultatul ”agitației” la nivelul vidului cuantic. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, aici, din ”Dumnezeu/nu este” apar perechi de particule și antiparticule virtuale.

Spunem că sunt virtuale, deoarece ele nu supraviețuiesc decât pentru o perioadă de timp infinitezimală, anihilându-se practic instantaneu. Atunci când perechea de particule virtuale se naște pe suprafața Spațiului Dintre, există posibilitatea ca una dintre componentele perechii să ”cadă” într-un fel de gaura neagră, iar cealaltă, neavând cu cine să se anihilieze, devine din particulă ”virtuală”, una ”reală”.

Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!

Partea I

Autor: Un om simplu

Există o singură energie sau esență în cosmos și aceasta este ceea ce am numit, în limba umană, Iubire.

Dar la urma urmei, care-i particula primară a lui Dumnezeu și din ce este ea formată? O întrebare simplă, dar la care este greu de răspuns, dacă nu-l înțelegi pe Dumnezeu. Cine este El și cum este făcut. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neauzită, neob- servată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși. El este tot ceea ce este/Dumnezeu este, tot ceea ce nu este/Dumnezeu nu este și Spațiul Dintre.

1. Particula primară a lui Dumnezeu.

Acum vă propun să aliniem cunoștințele din Fizica Cuantică despre particule, cu pre- zentarea filosofică făcută de Dumnezeu despre ele.

Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizica. Termenul provine din denumirea engleza „String Theory”, care ar insemna Teoria Corzilor. Deoarece un element esential in constructia modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumita Teoria Supercorzilor, dar in esenta ambele denumiri semnifica acelasi lucru. In Teoria Corzilor particulele elementare sunt alcatuite din corzi aflate sub excitatie. Corzile trebuie sa fie intinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste corzi nu sunt prinse de un suport, ele plutesc in spatiu-timp.

Daca teoria corzilor este o teorie a gravitatii cuantice, atunci marimea medie a unei coarde trebuie sa fie aproximativa cu lungimea Planck, care este egala cu aproximativ 10-33 cm. Corzile pot fi inchise (sunt ca o bucata de sfoara sub forma de cerc) sau deschise (ca o bucata de sfoara), cele deschise se pot inchide si ele devenind inchise. Aceste corzi interactioneaza unele cu altele in spatiu si timp rezultand particule elementare. Diferitele forme de interactiune dintre corzi dau proprietatile fizice ale particulei.

Particula/coarda primară a lui Dumnezeu este Sfânta Sfintelor particulelor energetice și este formată din inteligență, viață/dorință și conștiință. Totul într-o mișcare de rotație, formând un vortex dublu etanglat.

Particulele sunt atrase una de cealalaltă prin alegerea conștientă a fiecărui particule, afectate fiind de energia combinată a Esenței Esențiale, care cuprinde ceea ce vom numi sufletul.

“Conștiința” există la nivelul particulelor. Ceea ce numim nivelul elementar este con- știința. Este Conștiința în acțiune.

Fiecare particulă acționează cu inteligență. Fiecare particulă și element al universului este imbibat de această inteligență fundamentală.

Vorbește una cu celalaltă? Pot particulele să comunice particulă cu particulă? Desigur, pot. Ce credeți că este “gândire”?

“Gândurile” sunt particule care comunică între ele? Exact așa sunt. Permiteți-mi să repet: fiecare gram de viață este imbibată cu inteligență fundamentală. Citiți: fiecare celulă, fiecare particulă, fiecare element sub-molecular, din univers.

Alegerea de a acționa împreună, în unison și în armonie una cu cealaltă, se face prin elementele de viații, atunci când există o aliniere având un scop, în cadrul sectorului sau zonei în care există aceste particule.

Particulele vor actiona in unison si in armonie una cu cealaltă, atunci când exista aliniere cu sufletul, pe directia în care fiecare moment din viata ta o va lua, de la un nivel elementar, pe baza planul sufletului in acea femtosecunda (a miliarda, miliarda parte dintr-o secundă), deci practice instantaneu. Iar sufletul tău este sursa energiei Esenței Esențiale, care stă în noi.

Toate particulele vieții sunt impregnate cu “inteligență”, sau conștientizarea funcției lor inerente. Această cunoaștere umple fiecare particulă la capacitatea sa maximă. Adică, fiecare particulă este plină de inteligență divină, complet, de la un capăt la celălalt. Într-adevăr, nu ar fi greșit să spunem că un element oarecare este această inteligență, sub formă de particule.

Deci, fiecare element al vieții, până la cea mai mică particulă submoleculară, face parte din mintea lui Dumnezeu. Elementele Esenței Esențiale sunt atrase una de alta printr-un aspect sau caracteristică, pe care le-ați numi, în termeni umani, “funcție comună”.

Adică, toate încearcă să facă ceva. Și este același lucru. Toate sunt în acțiune, se mișcă pentru totdeauna, vibrează continuu, dar nu fără scop.

Scopul lor este pur și simplu a fi. Ele își dau seama că viața este mișcare. Dacă mișcarea se oprește vreodată, ceea ce numiți viață nu ar exista.

Acum, cu privire la ceea ce vrea să fie fiecare particulă, aceasta nu contează. Particula individuală nu are o preferință. Pur și simplu vrea să existe. Dorința ei este să fie “să fie”.

Aeasta se numește “aliniere”, și acțiunea comună sau unificată ulterioară la care te referi – este creată de influența vibrațională a oricărei forțe mai mare decât o particulă individuală.

Acesta se întâmplă în întreaga natură. Cu cât forța este mai mare, cu atât are o forță de atracție mai mare asupra fiecărei particule mai mici din zona de impact. Deci, fiecare particulă din orice zonă de impact se va alinia cu forța mai mare care o atrage.

Această conștientizare le este împărtășită tuturor elementelor nou constituite, fiecare dintre ele fiind informate despre Unitatea Vieții și despre Cercul Vieții.

Fiecare particulă din esenţa esenţială de la sufletul individual la fiecare unitate de particular individuală din corp (şi din univers) sunt îmbibate de dorinţă, care este o formă sau o expresie a energiei, în proporţie directă cu mărimea sa.

Particulele au cea mai mică dorinţă. Elemente mai mari, care sunt create de aceste particule, care sunt atrase de ele, reunindu-le, au o dorință mai mare.

Elementele Fundamentale ale Vieții – particulele individuale mici ale esenței esențiale – nu au nici o preferință în ceea ce privește modul în care se aliniază combinația de elemente.

Cantitatea de dorinţă existentă în orice element al vieţii va fi găsită într-o proporţie directă cu mărimea acestui element. Dorinţă este pur și simplu o scânteie în motorul vieţii.

2.5 Poporul Român este poporul ales

Pentru a căuta să ne stăpânească au folosit partea de populație coruptă, au încurajat furtul și pauperizarea poporului român, distrugerea clasei de mijloc…S-au folosit de toate mijloacele și tehnicele Terorismului Abject al Frici, prin clasa politică coruptă, prin mass-media și prin biserica instituționalizată.

Norocul nostru ca popor ales, este că la nivelul subconștientului colectiv, noi români am conștientizat că nu mai acceptăm să fim conduși și manipulați de forțele întunecate, prin ser- vitori lor, pese-alde, de mass-media aservită și de biserica slugarnică…Mămăliga a explodat…

Conștientul colectiv a decis să scape de reprezentanți întunecaților. Lupta este grea și dură. Dar noi români avem cea mai puternică armă, iubirea de țară și iubirea de Dumnezeu… Avem nevoie de spiritualitate, atât în viața noastră cât și în politică, mass-media și mai ales în biserică…

Important este un singur lucru…Conștientizrea de către masa critică de români, a cine sunt cu adevărat pese-aldiști și a necesități treceri țări noastre într-o nouă etapă…Etapa unei românii spirituale în toate domeniile și primul rând cel politic și religios…În momentul actual acea masă critică, necesară schimbări a fost atinsă…Protestele spontane și la obiect au contribuit la acest lucru…Este necesară participarea a cât mai mulți dintre noi la această schimbare majoră a realități. Îi mulțumim și îi suntem recunoscători lui Dumnezeu. că ne sprijină în acest demers.

Nu mai există perioadă de așteptare, așa încât lucrurile să poată veni la noi, doar după ce a trecut o perioadă de timp. Avem posibilitatea ca pentru a crea ceva, să înglobăm și să con- densăm timpul necesar, aducându-l la noi mult mai repede, decât ne-am putut imagina vreodată în trecut. Am făcut deja acest lucru de foarte multe ori, sprijinind ceea ce dorim cu bucuria așteptării și cu afirmația că deja apare.

Avantajul acestui grup eterogen, compus inclusiv din foști dușmani de moarte, din vânat și vânători, este că nu au nevoie să fie coordonați. Nici măcar nu trebuie să li se ceară ceva în mod explicit. Acționează autonom, ca o rețea neurală, împotriva celor pe care îi consideră vinovați de prăbușirea lor. Cumulat, efectele acțiunilor lor încep să se simtă.

Așa se explică de ce Curtea Constituțională și parțial CSM au trecut, pe față, de partea celor care vor DNA și Parchetul General îngenunchiate cu orice preț. Numeroși judecători și procurori din cele două instituții au acumulat mari frustrări personale în raport cu DNA, Par- chetul General, SRI și alte instituții sau au polițe de plătit în numele unor ”foști” cărora le sunt datori pe viață. Așa se explică de ce și alte instituții au început să se retragă din frontul justițiar sau dau rateuri nejustificate. De aceea, lupta nu se va încheia nici dacă Dragnea și Tăriceanu vor părăsi arena.

Armata nevăzută va continua să îi sape pe toți cei care au înlăturat-o de la putere. Și nu vor ezita să meargă până la capăt, punând pe butuci instituții construite cu greu, chiar dacă prețul este compromiterea legăturilor geostrategice care ne țin ancorați în spațiul euroatlantic.

În acest mesaj, noi ne reamintim, că noi sunteți puternici și să nu așteptăm ca altcineva să creeze această nouă etapă a vieții în țara și pe planeta noastră. La fel cum nu așteptăm nimic, înainte de crearea următoarei etape a propriei noastre vieții.

Să citim această poezie cu atenție…și să conștientizăm mesajul profund, care ni se relevează din conținutul ei…

2.6 Noi suntem un popor spiritual…

România și întregul popor român,

Are nevoie de noi mai mult ca niciodată.

Este anul, în care vom face cele mai multe activări,

În misiunea de redeșteptare în lumină,

Sau în misiunea de scufundare în întuneric…

Fiecare om din poporul român,

Are cel puțin un oponent aici, în fizic.

Și mult mai mulți în planul non-fizic,

Prin terorismul abjec al frici…

Însă avem și multe ajutoare de lumină.

Trebuie doar să ne găsim curajul.

Curajul de a ne accepta lumina

Și misiunea pe care o avem…

Noi trebuie să conștientizăm,

Că realitatea este creeată,

De conștiența colectivă a poporului român.

Aceasta a creat o realitate fără pese-alde…

Comportamentul acestora pare sinucigaș,

Dar ele acțonează ca niște zomby…

Nici nu pot face altfel.

Ele sunt rejectate de poporul român,

De pe scena politică…din realitatea noastră…

Este totuș necesar să conștientizăm,

Că nu se poate face nimic fără noi,

Fără contribuția conștienta a fiecăruia.

Fiecare după cum poate și știe…

De aceea am învățat atît de multe lucruri,

Și acum și altă dată…

Noi suntem un popor spiritual,

Cu multă iubire primită de la Dumnezeu.

El ne este cea mai mari călăuză și ajutor acum…

Toată lumea este cu ochii pe noi.

Este un punct important în însăși istoria Creației.

Recent au fost reactivate în conștiința pământene,

Mai multe informații legate,

De cunoașterea importanței țării noastre,

În tot ceea ce are loc,

Ca schimbare de lumină pe pământ…

Un om simplu

Noi şi cu Dumnezeu creem tot timpul, noi la nivel micro, Dumnezeu la nivel macro…

Noi utilizăm lumea din jurul nostru, şi îi dăm exemple poporului român, de cum totul este conectat la Dumnezeu. O modalitate de a arăta acest lucru, este demonstrând efectul, pe care un singur lucru din lume îl are față de altul. Legea Cauzei și Efectului, este un mod minunat de a ilustra interactiv poporul roman, cum se creează realitatea. Apoi este un salt scurt de inter- acţiune la interconectare. Interacţiunile trebuie să poată fi afișate românilor, în multe feluri, care se pot înţelege cu uşurinţă.

Revoluția Antisistem a început…

Nivelul următor al protestului…

AJUNGE ESTE RÂNDUL NOSTRU!!!! IEȘIȚI ÎN STRADA ȘI LUPTAȚI CU ADEVĂRAT!!!!

În 1990 poporul român era dezorientat și nu știa nici el ce este mai bine pentru el. Nu cunoștea nimic din ce era în restul lumi, ca să-și dorească alceva. Toata problema vine de la cunoștințele, puterea și dorințele poporului. Aici au găsit teren prielnic toți tâlharii cu gulere albe, papion și laptop, ca să distrugă țara.

Aceasta problemă persistă din ce mai puțin și azi, pentru că peste 5 milioane de români au plecat și conștientizat cu alți ochi ce se întamplă în țară. Dacă am reuși să informăm românii despre democrația direct din Elveția…unde fiecare lege organică se aprobă prin referend, am creea terenul unei noi schimbări, si am constui adevărata democrație la noi în România.

Protestele gen Piața Victoriei sunt cel mai ușor de făcut. Mai mult: protestele au fost eficiente tocmai pentru că decidentul politic, aflat cu spatele la zid, a fost supus unei presiuni generale bruște, după ce a fost lăsat să facă alte, multe alte rele. Protestele din Piața Victoriei și-au dovedit eficiența și capacitatea de coagulare a cetățenilor autentici, într-o revoluție de catifea… Revoluția Antisistem.

Iar decidentul politic nu este doar pese-alde. Decidenți politici au ajuns la legalizarea furtului, tocmai pentru că până la această enormitate juridică, nu a fost deranjați de niciun pro- test, de niciun fel, în cazul abuzurilor de toate felurile, la care supune viața noastră zilnică.

Fiecare român ar trebui zilele acestea, care este un foarte bun și inspirat moment, să-și activeze mecanismul interior de-a se autoevalua în calitate de cetățean, cu aceeași acuratețe, cu care se autoevaluează înainte de un interviu pentru job. Altfel, dacă nu ne vom seta zilnic pentru meseria de cetățeni, vom ajunge în situația ca între auto-dezincriminarea lor ca penali și auto-dezincriminarea noastră ca votanți, să nu fie cine știe ce mare deosebire.

România are o singură șansă de-a ieși la malul unei societăți în care legea să fie egală cu bunul simț și civilizația aia interioară. Anume ca protestul de 2 săptămâni din Piața Victoriei sau din marile Piețe ale marilor orașe, să se transforme, în fine, în protestul de zi cu zi și într-o Revoluție Antisistem, față de abuzurile la care decidenți îl supune zilnic și care crează rețeta penală, din care aceeași decidenți ajunge ca la un moment dat să ceară imunitate.

Bravo Dragi Români…bravo…iubiților…

România este cea mai manipulată țară…

Fac ce vor din noi…

Cei de la conducerea internă,

Cât şi cei din UE, NATO…

Ați furat bani Românilor, casele bătrânilor,

Viitorul tineretului, copiilor şi nepotilor noştri…

România trezeştete…ai dormit destul…

Somnul rațiuni naște monștri…pese-alde…

Trebuie sa înțelegem că nimeni nu ne vrea binele,

Nici o instituție nu vrea ca poporul roman să fie liber,

Și să trăiască bine…ne dă pomană…ca la milogii,

Pomană primim…fiindcă pentru ei suntem morți…

De 28 de ani partidele, s-au schimbat intre ele,

La conducerea s-au instalat și nimic nu s-a rezolvat,

Ne dau îndeajuns cât să trăim de pe o zi pe alta,

În timp ce ei se joacă cu banii noștrii…

UE ne inchide fabricile,

Și ne interzice orice produs autohton,

Ne sărăcește doar pentru a fi sclavi în alte țări,

În schimb par salvatori, în ochii oamenilor,

Deschizând fabricile lor pe teritoriul nostru,

Și ne bagș pe gât eurii lor…

Germnia a făcut uitată datoria față de noi,

Cu ajutorul trădătorilor din țară…

Olanda ne vrea în Schengen,

Doar dacă cedăm portul Constanța…

Canada ne-a dat viza,

Doar pentru a ne putea fura liniștă aurul…

Austriecii ne fură petrolul, pămâtul, pădurile…

Deci este clar…ne este furată identitatea…

Cât să mai suportăm aceste mizerii?

Cât sa ne mai vindem țara,

Doar pentru a trăi mai bine pe moment?

Strămoșii nostri au apărat cu propria viață,

Aceste meleaguri și noi ne batem joc de ele?

Asteptăm învierea lor, pentru a ne apăra de hoți?

Schimbarea începe cu tine, omule simplu,

Gândește-te, cât să ne mai punem speranțele,

În partide politice mincinoase ce ne vând gogoși,

În mass-media manipuloare…purtătoarea de cuvânt,

A celor mai josnice personaje…pisicuțe și căței,

În NATO, UE și care Dumnezeu, mai sunt…

Trebuie să ne gândim și la viitor…

Trist foarte trist…rău foarte rău…

Demisia, demisia…demisia…demisia…

La mulți ani de puşcărie,

Pentru toată clasa politică din România…

Beciurile Domnești…renovate…vă așteaptă…

Ajunge este rândul nostru…

Ieșim în stradă să luptăm cu adevărat,

Protestele au prins un suflu nou,

A început Revoluția Antisistem…în România…

Jos cu toți politicieni…cu mass-media coruptă…

AJUNGE ESTE RÂNDUL NOSTRU!!!! IEȘIȚI ÎN STRADA ȘI LUPTAȚI CU ADEVĂRAT!!!!

Conținutul preluat de pe facebooke, completat și prelucrat de omul simplu