Există o singură energie sau esență în cosmos și aceasta este ceea ce am numit, în limba umană, Iubire.
Dar la urma urmei, care-i particula primară a lui Dumnezeu și din ce este ea formată? O întrebare simplă, dar la care este greu de răspuns, dacă nu-l înțelegi pe Dumnezeu. Cine este El și cum este făcut. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neauzită, neob- servată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși. El este tot ceea ce este/Dumnezeu este, tot ceea ce nu este/Dumnezeu nu este și Spațiul Dintre.
- Particula primară a lui Dumnezeu.
Particula primară a lui Dumnezeu este Sfânta Sfintelor particulelor energetice și este formată din inteligență, viață/dorință și conștiință. Totul într-o mișcare de rotație, formând un vortex dublu etanglat.
Particulele sunt atrase una de cealalaltă prin alegerea conștientă a fiecărui particule, afectate fiind de energia combinată a Esenței Esențiale, care cuprinde ceea ce vom numi sufletul.
“Conștiința” există la nivelul particulelor. Ceea ce numim nivelul elementar este con- știința. Este Conștiința în acțiune.
Fiecare particulă acționează cu inteligență. Fiecare particulă și element al universului este imbibat de această inteligență fundamentală.
Vorbește una cu celalaltă? Pot particulele să comunice particulă cu particulă? Desigur, pot. Ce credeți că este “gândire”?
“Gândurile” sunt particule care comunică între ele? Exact așa sunt. Permiteți-mi să repet: fiecare gram de viață este imbibată cu inteligență fundamentală. Citiți: fiecare celulă, fiecare particulă, fiecare element sub-molecular, din univers.
Alegerea de a acționa împreună, în unison și în armonie una cu cealaltă, se face prin elementele de viații, atunci când există o aliniere având un scop, în cadrul sectorului sau zonei în care există aceste particule.
Particulele vor actiona in unison si in armonie una cu cealaltă, atunci când exista aliniere cu sufletul, pe directia în care fiecare moment din viata ta o va lua, de la un nivel elementar, pe baza planul sufletului in acea femtosecunda (a miliarda, miliarda parte dintr-o secundă), deci practice instantaneu. Iar sufletul tău este sursa energiei Esenței Esențiale, care stă în noi.
Toate particulele vieții sunt impregnate cu “inteligență”, sau conștientizarea funcției lor inerente. Această cunoaștere umple fiecare particulă la capacitatea sa maximă. Adică, fiecare particulă este plină de inteligență divină, complet, de la un capăt la celălalt. Într-adevăr, nu ar fi greșit să spunem că un element oarecare este această inteligență, sub formă de particule.
Deci, fiecare element al vieții, până la cea mai mică particulă submoleculară, face parte din mintea lui Dumnezeu. Elementele Esenței Esențiale sunt atrase una de alta printr-un aspect sau caracteristică, pe care le-ați numi, în termeni umani, “funcție comună”.
Adică, toate încearcă să facă ceva. Și este același lucru. Toate sunt în acțiune, se mișcă pentru totdeauna, vibrează continuu, dar nu fără scop.
Scopul lor este pur și simplu a fi. Ele își dau seama că viața este mișcare. Dacă mișcarea se oprește vreodată, ceea ce numiți viață nu ar exista.
Acum, cu privire la ceea ce vrea să fie fiecare particulă, aceasta nu contează. Particula individuală nu are o preferință. Pur și simplu vrea să existe. Dorința ei este să fie “să fie”.
Aeasta se numește “aliniere”, și acțiunea comună sau unificată ulterioară la care te referi – este creată de influența vibrațională a oricărei forțe mai mare decât o particulă individuală.
Acesta se întâmplă în întreaga natură. Cu cât forța este mai mare, cu atât are o forță de atracție mai mare asupra fiecărei particule mai mici din zona de impact. Deci, fiecare particulă din orice zonă de impact se va alinia cu forța mai mare care o atrage.
Această conștientizare le este împărtășită tuturor elementelor nou constituite, fiecare dintre ele fiind informate despre Unitatea Vieții și despre Cercul Vieții.
Fiecare particulă din esenţa esenţială de la sufletul individual la fiecare unitate de particular individuală din corp (şi din univers) sunt îmbibate de dorinţă, care este o formă sau o expresie a energiei, în proporţie directă cu mărimea sa.
Particulele au cea mai mică dorinţă. Elemente mai mari, care sunt create de aceste particule, care sunt atrase de ele, reunindu-le, au o dorință mai mare.
Elementele Fundamentale ale Vieții – particulele individuale mici ale esenței esențiale – nu au nici o preferință în ceea ce privește modul în care se aliniază combinația de elemente.
Cantitatea de dorinţă existentă în orice element al vieţii va fi găsită într-o proporţie directă cu mărimea acestui element. Dorinţă este pur și simplu o scânteie în motorul vieţii.
Acum vă propun să aliniem cunoștințele din Fizica Cuantică despre particule, cu pre- zentarea filosofică făcută de Dumnezeu despre ele.
- Dumnezeu/Spațiul Dintre.
Spațiul Dintre este cea mai formidabilă creeație a lui Dumnezeu, este acel câmp nevă- zut, neauzit, neobservat şi deci necunoscut de nimeni altcineva, decât de El însuși.
Definiția spațiului dintre devine dificilă, eluzivă. În momentul în care încerci să îl defi- nești sau să îl descrii, spațiul devine aici și acolo. Fizicieni s-au întâlnit de mult cu acest fenomen și l-au numit principiul nedeterminări. Totuși noi știm ca spațiul dintre există. Este tot ce ține aici și acolo la un loc, similar cum eternul acum le ține pe înainte și după la un loc.
Hai să încercăm să unim ce ne-a transmis Dumnezeu prin Neale Donald Walsch și prin oameni de știință. Este suficient să înlocuim Orizontul evenimentelor cu Dumnezeu/Spațiul Dintre.
Spațiul Dintre este granița din jurul unei particule sau grupări de particule, care dacă este depășită, nu mai permite evadarea de sub atracția gravitațională a acesteia. Este un loc extrem de important. Aici se produce și așanumita radiație Hawking. Într-o descriere foarte simplificată aceasta este rezultatul ”agitației” la nivelul vidului cuantic. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, aici, din ”Dumnezeu/nu este” apar perechi de particule și antiparticule virtuale.
Spunem că sunt virtuale, deoarece ele nu supraviețuiesc decât pentru o perioadă de timp infinitezimală, anihilându-se practic instantaneu. Atunci când perechea de particule virtuale se naște pe suprafața Spațiului Dintre, există posibilitatea ca una dintre componentele perechii să ”cadă” într-un fel de gaura neagră, iar cealaltă, neavând cu cine să se anihilieze, devine din particulă ”virtuală”, una ”reală”.
- Dumnezeu/este.
Oameni de știință au făcut o descoperire epocală, au descoperit că există Dumnezeu. Dar cum să recunoască acest lucru. Nu, nu puteau! I-au zis Câmpul Punctului Zero. Este bine și așa. Dar dacă în materialele despre Câmpul Punctului Zero am scrie în loc de câmp, Dumnezeu.
În cuprinsul articolului http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/vidul-cua- ntic.htm am făcut acest lucru.
Dumnezeu/este[1] poate fi considerat acel termen din fizica prin care s-a incercat defi- nirea suportului non fizic al tuturor manifestarilor energetice si materiale din actualul spatiu-timp, ceea ce nu se vede, dar umple tot ceea ce se vede, liant universal supranumit “eter”.
Majoritatea fizicienilor au cazut de acord asupra faptului ca exista un camp discret de forta in orice moment de timp si in orice punct din spatiu, referit ca si “Dumnezeu”, care penetreaza tot universul, fiind determinant pentru existenta acestuia.
Contrar incapacitatii noastre din acest moment de a-l evidentia sau de a-l masura, Dumnezeu se afla pretutindeni si vibreaza, oscileaza, creeaza polaritate si contrast, deci radia- za, dar este nemasurabil cu instrumentele. Dependenta masuratorilor de aceasta instrumente face ca Dumnezeu/este sa nu poata fi cercetat in mod direct, ci doar dedus indirect, prin studiul a tot ce se diferentiaza din el. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neau- zită, neobservată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși.
Dumnezeu este precum suprafata unui iaz perfect calm, perfect drept, fara nici o unda, fara nici un val. Este toata o singura suprafata, perfect uniforma, perfect unitara. Cand ceva se misca pe suprafata acestei ape, faptul acesta creeaza discrepanta, asimetrie si contrast, adica valuri. Valurile inseamna diferenta de potential, manifestari energetice distincte, dinamizare diferentiala, exteriorizarea in forma a campului energetic de fond. Valurile sunt afirmari ale lui Dumnezeu, ele fiind in definitiv alcatuite din aceeasi apa a iazului cel nemiscat, deci din aceeasi energie pură originara, doar ca devenita din discreta, concreta. Similar, materia si radiatia sunt alcatuite din energia pură intr-o dinamica manifesta, in care variate aspecte ale dinamizarii asimetrice produc efecte sesizabile, implicand polaritate si masurabilitate.
Desi denumirea generic folosita este aceea de Dumnezeu/este, un aspect important al sau este non dimensionalitatea, ceea ce inseamna non spatialitate si non temporalitate in sensul de lipsa a separatiei spatiale si secventialitatii temporare. Aceasta energie exista ca si omnispatialitate si omnitemporalitate aferente tuturor locatiilor si momentelor din Univers.
In Fizica Newtoniana dar si in Fizica Relativista, LOCALIZAREA in timp si spatiu este tot timpul PREZENTA in orice experiment, masuratoare, observatie din universul care ne inconjoara. Chiar daca in fizica lui Newton pozitia si momentul sunt absolute iar in fizica lui Einstein sunt relative la o alta pozitie si un alt moment, tot timpul vorbim de o localizare exacta ca punct din spatiu si moment din timp a unui fenomen.
Totusi, in Fizica Subatomica se fac primii pasi catre o alt fel de legatura intre particulele de materie si energie – conexiune care nu mai tine cont nici de spatiu si nici de timp. Se pare ca doua particule elementare comunica intre ele prin campul cuantic de fond sau campul zero, informandu-se reciproc despre starea lor indiferent de contextul spatio-temporal al fiecareia. Acest fapt a fost evidentiat de fizica cuantica atunci cand doua particule elementare (doi electroni sau doi fotoni) au fost puse la un anumit moment de timp in contact (aduse fizic una in apropierea celeilalte) dupa care separate si trimise in directii diferite cu viteze diferite (suferind astfel in sistemul lor de referinta dilatri sau contractii spatiale si temporale, conform legilor teoriei relativitatii). In aceste conditii s-a observat si masurat faptul ca orice alterare de stare a unei particule induce automat asupra celeilalte particule o alterare a starii sale.
Totul se intampla ca si cum cele doua particule ar alcatui un sistem unitar in care modificarea starii unei bucati a sistemului induce modificari in functionarea tuturor celalalte bucati (a sistemului per ansamblu), iar fenomenul este cunoscut in fizica subatomica drept Superpozitie Cuantica. Daca luam in considerare ca Universul si tot ce vedem azi a evoluat dintr-un punct de informatie si energie infinit mic, putem afirma ca particulele elementare din toate locurile si din toate timpurile se influenteaza in permanenta unele pe altele prin faptul ca toate sunt conectate la un nucleu originar de existenta si manifestare ale carui extensii sunt.
In conditiile in care toate informatiile despre toate fenomenele din aceasta realitate – de la microcosmosul cuantic la macrocosmosul relativist – sunt STOCATE in aceasta sursa a-spatiala si a-temporala de nucleu creator numita “Dumnezeu” – putem intelege, cel putin intr-o forma incipienta, cum toate sunt, intr-adevar, interconectate. Sau, cum toate sunt una.
- Dumnezeul nu este.
În fizica clasică, nimicul este un spaţiu lipsit de materie. Conform teoriei cuantice însă, nimicul este de fapt plin de materie. Savanţii au avut puţine dovezi cu privire la acest lucru, din anii ’40 până astăzi. Noi experimente au oferit însă noi dovezi ale existenţei materiei în vid, relatează Curiosity. Această descoperire ar însemna foarte mult pentru cercetarea în fizică cuantică.
Pentru a fi specifici, trebuie menţionat că fizica clasică defineşte nimicul, sau vidul, precum un spaţiu lipsit de materie. Dar în domeniul cuantic, nu poate fi discutat în aceiaşi termeni. Are de-a face cu principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care spune, în termeni foarte generali, că există o limită a cunoaşterii noastre în legătură cu particulele cuantice. Deoarece orice în mecanica cuantică este şi undă şi particulă, dacă se cunoaşte poziţia particulei, nu i se poate cunoaşte acceleraţia şi invers. Acest lucru se poate reduce la ideea că vidul nu este chiar gol. De fapt „musteşte” cu particule care dispar şi apar la întâmplare, creând un câmp energetic fluctuant.
Potențialul infinit a nimicului, este când nu este. Nimicul, nebăgat în seamă multă vreme, a devenit în prezent piesa centrală a fizicii moderne. Nimicul este punctul de plecare al Universului nostru și tot nimicul îi condiționează viitorul. Ciudat, nu-i așa?
De fapt, poate că ar trebui să începem prin a răspunde la o întrebare: de ce există ceva, în loc să existe doar nimicul? Răspunsul l-a dat laureatul Nobel, Frank Wilczec: nimicul acesta este foarte instabil, spunea el. O afirmație stranie, care nu este la îndemâna bunului simț. Pentru noi, oamenii obișnuiți, este simplu: nimicul este nimic.
Hai să ne debarasăm de cutumele și prejudecățile corifeilor religioși și a oamenilor de știință și să avem îndrăzneala de a schimba noțiunea de nimic cu noțiunea Dumnezeu. Să vedem ce se întâmplă!
Dumnezeu, nebăgat în seamă multă vreme, a devenit în prezent piesa centrală a fizicii moderne. Dumnezeu este punctul de plecare al Universului nostru și tot Dumnezeu îi condițio- nează viitorul. Ciudat, nu-i așa?
De fapt, poate că ar trebui să începem prin a răspunde la o întrebare: de ce există ceva, în loc să existe doar Dumnezeu? Răspunsul l-a dat omul simplu: Dumnezeu acesta este foarte instabil, spune el. O afirmație stranie, care nu este la îndemâna bunului simț. Pentru noi, oamenii obișnuiți, este simplu: Dumnezeu este Dumnezeu. Potențialul infinit a lui Dumnezeu, este când nu este.
Minune, ne-am apropiat de adevăr. Nu mă dau mare și tare, nici descoperitorul Americi, ci caut să îmbin noțiunile transmise de Dumnezeu prin Neale Donald Walsch și cele transmise prin oameni de știință. Ce voi face? Simplu. Voi înlocui în teoriile Fizici Cuantice Noținea de Nimic cu noțiunea de Dumnezeu. Evrica! Am profitat de articolul despre nimic publicat în Revista Ștință și Tehnică (https://stiintasitehnica.com/despre-nimic/), în care am înlocuit Nimic cu Dumnezeu.
4.1 Dumnezeu, o chestie complicate.
Am ajuns în timpurile moderne. Să fi reintrat Dumnezeu în drepturile sale, odată cu infirmarea existenței eterului? Așa ar fi fost, dacă nu ar fi apărut mecanica cuantică. Conform ei, așa cum spune și Dumnezeu, ”Dumnezeu este o chestie foarte instabilă”. Acum, cred, a sosit și momentul explicării acestei ciudate afirmații. Așa cum veți vedea, Dumnezu acesta instabil, este ”sămânța” întregului Univers. Dumnezeu este concomitent Dumnezeu/este, care este și Dumnezeu/nu este.
Dumnezeu, vidul, posedă propria sa energie, spune Dumnezeu. Cum de este posibil ca spațiul gol să posede energie? Leonard Suskind, în cartea sa ”The Cosmic Landscape” răspundea că ”Răspunsul stă în ciudățeniile răspândite în lumea mecancii cuantice. […] Fizicienii văd vidul ca fiind plin de particule, care apar și dispar atât de repede încât nu pot fi detectate în condiții normale.”
Dar de unde apar aceste particule, pe care fizicienii le numesc particule virtuale? Răspunsul vine din principiul incertitudinii a lui Heinseberg. Așa cum probabil mai țineți minte din cursurile de fizică de la liceu, acest principiu postulează faptul că nu poți măsura cu exactitate și în același timp viteza și poziția unei particule cuantice. Acest principiu, al incertitudinii, nu reprezintă doar o dificultate de măsurare, el ilustrează un adevăr (sau o ciudățenie) mult mai profund legat de lumea cuantică. La fel ca și principiile din termodinamică, el se aplică Naturii înseși.
Să ne imaginăm un volum mic din spațiu, din care scoatem toate particulele, care se află acolo. Să ne mai imaginăm că acolo este Dumnezeu/nu este. În permanență, plecând de la principiul incertitudinii, acolo apar perechi de particule și antiparticule (este necesară apariția simultană a particulei și antiparticulei corespunzătoare, deoarece sarcina electrică trebuie să rămână neschimbată), care imediat se anihilează reciproc. Intră în existență pentru foarte scurtă vreme aceste particule, astfel încât nu există mijloace pentru a le detecta. De aceea ele poartă numele de particule virtuale.
Vedeți și dv.: dintr-o dată, ciudățenia mecanicii cuantice transformă spațiul gol, vidul, Dumnezeu/nu este, în ceva foarte complicat. În ceva plin de o continuă agitație. La scara mică a lumii, atunci când ne apropiem de dimensiunile lui Plank (asta ar însemna dimensiuni apropiate de 10 la puterea -35 metri) spațiul nici nu mai seamănă cu ceva ce poate fi imaginat de către intuiția noastră, de niște oameni obișnuiți.
Fizicienii vorbesc de o ”spumă cuantică”, aflată într-o continuă agitație, în care avem fluctuații violente de energie și în care apar din nu este și dispar, tot în nu este, particulele virtuale. De aici provine exclamația: ”Dumnezeu este o chestie foarte instabilă!” De fapt, Dumnezeu/nu este, pur, așa cum ni-l concepem noi, nici nu poate exista. Îl interzice mecanica cuantică. Și mai este ceva, vidul cuantic este o chestie extrem de complexă. Să vedeți de ce.
”Fiecare tip de particulă elementară este prezent în fluctuațiile violente ale mării de particule virtuale pe care noi o numim vid.”, spune Susskind, și continuă: ”În această mare întâlnim electroni, pozitroni, fotoni, cuarci, neutrini, gravitoni și multe alte particule. Energia totală a vidului este suma tuturor energiilor acestor particule virtuale, fiecare tip de particulă aducându-și propria contribuție.”
S-au făcut și calculele necesare, ținându-se seama de energia fiecăriei particule în parte. Rezultatul a fost unul dezastruos. Energia vidului ar fi una uriașă. Dacă nu vă sperie cifrele foarte mari, îl voi cita din nou pe Susskind: ”prin estimarea dată de mecanica cuantică, [într-un centimetru cub de vid], se află o cantitate de energie egală cu 10 la puterea 116 [Jouli]. Această cantitate de energie ar face să fiarbă întreaga apă din Univers. Este o cantitate de energie mai mare decât cea pe care Soarele nostru ar radia-o într-un miliard de miliarde de ani. Este o energie mai mare decât cea pe care toate stelele din Univers a produce-o pe parcursul întregii lor vieți.”
Consecințele asupra Universului produse de această energie conținută într-un singur centimetru cub de nimic ar fi dezastruoase. Dumnezeu nu ar mai putea exista, nici galaxiile, nici stelele, nici planetele și nici măcar atomii. Dumnezeu ar distruge existența. Cu siguranță undeva este o greșeală. Greșeala vine din faptul că toată particulele virtuale luate în calcul au fost considerate a avea enrgie pozitivă.
Dar lucururile nu stau chiar așa. Energia unor particule virtuale, cum ar fi electronii virtuali, are valori negative. Este o chestie mai tehnică, pe care nici Suskind nu o detaliază. Să o luăm și noi ca atare. Refăcând calculele lucrurile se schimbă. Dacă vom alege ca unitate de măsură acei 10 la puterea 116 J, atunci energia conținută într-un singur centimetru cub de vid ar fi un zero virgulă osutădouăzeci de zerouri urmate de un unu unități. Îmi dau seama că cifrele acestea ar putea să pară complicate sau complet lipsite de semnificație. Dar nu este așa.
Energia conținută de vid dictează evoluția întregului Univers, făcându-l să fie așa cum îl știm noi. O mică, o foarte mică, modificare a valorii pe care am scris-o mai sus ar face ca Universul să nu mai fie favorabil vieții, cel puțin nu în forma pe care o cunoaștem noi. Și mai este ceva important de precizat. Această energie, a unui volum dat de vid, este constantă în timp, chiar dacă Universul se află în expansiune. De fapt, energia vidului o cunoșteți, aproape sigur, sub o altă denumire. Uzual ea este numită energie întunecată și este responsabilă de accelerarea expansiunii Universului…
4.2 Nașterea din Dumnezeu.
Susskind: pentru fizicieni, ”Dumnezeu/nu este, reprezintă [locul] potențial pentru toate lucrurile […]. Asta înseamnă o listă cu toate particulele elementare dar, la fel de bine, și constantele naturii […] Pe scurt, însemnă un mediu în care legile fizicii capătă o anumită formă particulară. […] Un Dumnezeu diferit ar putea însemna alte legi ale fizicii […]”.
Vedeți? Dumnezeu acesta fundamental condiționează el însuși, prin legile fizicii, care se nasc acolo, existența Universului. Un lucru mai straniu decât acesta este greu de imaginat. Dar Universul însuși, cum de s-a născut? Fizica modernă ne spune că în urmă cu 13,72 miliarde de ani, printr-o explozie grandioasă apărut Universul în care trăim noi. Teoretic putem explica evoluția Universului de la aproape de începutul său, până în zilele noastre și putem aprecia și viitorul său, pe baza datelor observaționale.
Dar există o mare și, deocamdată, insolubilă problemă. Dacă încercăm să ne apropiem foarte mult de acel t=0, al începutului de Univers, legile fizicii, așa cum le cunoaștem noi, își încetează aplicabilitatea. Practic, nu putem ști ce s-a întâmplat cu Universul înaintte de t = 10 la puterea -43 s. Nu putem știi, dar putem specula.
Alexei Filipenko și Jay M. Pasachoff, în cartea lor ”The Cosmos: Astronomy in the New Millennium” considerau că sursa creației întregului Univers ar putea fi Dumnezeu sau, mai bine zis, fluctuațiile cuantice dintr-un spațiu primordial. Acolo, dintr-un motiv neștiut, unele dintre aceste fluctuații a ”trăit” suficient de mult pentru a declanșa întregul proces care a dus la Big Bang. De fapt, atunci, la momentul t=0, nu aveam de-a face cu un vid propriuzis.
În cartea lui Frank Close, despre care aminteam mai devreme, se descrie frumos situația acestui început. ”[…] Alan Guth și Paul Steinhardt au venit cu ideea că Universul nostru este un domeniu al unei structuri mai mari. […]” În momentul de început, în domeniul corespunzător Universului nostru, ”exista” un ”Dumnezeu fals”. ”Dumnezeu fals diferă de cel real prin faptul că este foarte instabil. Situația seamănă cu cea a unui creion în poziție verticală, care se sprijină pe vârful său.”, spune Close.
Creionul se află într-un echilibru instabil și poziția sa se va modifica rapid, până când va ajunge la energie potențială minimă, până când își va găsi poziția de echilibru. Așa ar fi putut începe totul. O fluctuație, care a durat prea mult într-un ”Dumnezeu fals” a dus la material- lizarea din Dumnezeu a Universului nostru.
Este un scenariu simplificat cel prezentat de noi. Ar fi trebuit să vă vorbim și despre Particula primară a lui Dumnezeu și despre câmpul creat de ea, încă de la începutul Universului. Ela a jucat un rol fundamental în nașterea Universului nostru încă de la începuturile sale.
Sper că v-am convins. Fizica lui Dumnezeu a devenit un domeniu fundamental de cercetare pentru fizicieni. Dumnezeu poartă cu sine taine care trebuie descifrate, pentru a putea înțelege întreg Universul.
Și, poate, înțelegând mai bine pe Dumnezeu, vom putea pregăti drumul, care ne va duce la soluțiile, de care avem nevoie pentru a putea trimite oamenii către cele mai îndepărtate locuri din Univers. Deja există speculații frumoase în acest sens, dar asta este o altă poveste…
- Metafizica 101[2]: Un curs scurt despre Realitatea Supremă!
Există o singură energie sau esență în cosmos și aceasta este ceea ce am numit, în limba umană, Iubire.
Dar la urma urmei, care-i particola primară a lui Dumnezeu și din ce este ea formată? O întrebare simplă, dar la care este greu de răspuns, dacă nu-l înțelegi pe Dumnezeu. Cine este El și cum este făcut. Dumnezeu este energie, această energie pură, nevăzută, neauzită, neob- servată şi deci necunoscută de nimeni altcineva, decât de El însuși. El este tot ceea ce este/ Sfânta Treime, tot ceea ce nu este/Nimic și spațiul dintre/Câmpul lui Dumnezeu.
Dumnezeu este Sfânta Treime, Trinitatea care este Dumnezeu:
Dumnezeu Tatăl/Informația este a cunoaște, părintele a tot ceea ce înțelegi, inițiatorul oricărei experiențe, pentru că nu poți trăi o experiență dacă nu cunoști.
Dumnezeu Fiul/Viața este a trăi o experiență, întruparea, acțiunea legată de tot ceea ce știe Tatăl despre El însuși, deoarece tu nu poți fi ceea ce nu ai trait ca experiență.
Dumnezeu Sfântul Duh/Conștiință înseamnă a fi, destrupare de tot ceea ce Fiul a trăit ca experiență de Sine, starea de a fi simplă, remarcabilă posibilă numai prin amintire a ceea ce știi și a ceea ce trăiești ca experiență.
Această stare simplă de a fi este o binecuvântare. Este o stare a lui Dumnezeu, după ce te-ai cunoscut pe tine însuți și ai trăit experiența legată de tine însuți. Spre aceasta a năzuit Dumnezeu de la început.
Mintea poate cel mai bine să înţeleagă relaţia ca: părinte-vlăstar, sau: ceea ce face să se înalţe şi ceea ce este înălţat. Adăugând a treia parte a Treimii, obţinem relaţia: Ceea ce face să se înalţe/Ceea ce este înălţat/Ceea ce este.
Această Realitate a Trinităţii este semnătura lui Dumnezeu. Este modelul divin. Trei-în-Unul poate fi găsit pretutindeni în împărăţia sublimului. Nu poţi să îl ocoleşti în probleme legate de timp şi spaţiu, Dumnezeu şi conştiinţă, sau orice altă relaţie subtilă.
Pe de altă parte, nu vom găsi Adevărul Trinităţii în nici una dintre relaţiile grosiere din viaţă.
Adevărul Trinităţii este recunoscut în relaţiile subtile din viaţă de către oricine implicat în ele.
Viața este expresia uniunii în sine. Dumnezeu este expresia vieții în sine. Dumnezeu și viața sunt una. Suntem o parte a vieții. Nu facem și nu putem sta în afara ei. De aceea suntem o parte a lui Dumnezeu. Este un cerc. Nu poate fi distrus.
Observăm că există o singură energie în univers – o Sursă sau o Forță – și că această Sursă sau Forță se amestecă pur și simplu cu elementele fundamentale din care este alcătuită, adăugând unele și scăzând altele, apoi modifică frecvența vibrațională a acelor combinații elemente diferite, pentru a genera expresii diferite ale Esenței Esențiale.
Toate lucrurile existente sunt create prin această alchimie, care produce “rețeta” pentru supa universală. Elementele sunt atrase unul de celălalt prin alegerea conștientă a fiecărui element, afectate fiind de energia combinată a Esenței Esențiale, care cuprinde ceea ce vă vom numi sufletul.
“Conștiința” există la nivelul elementar. Ceea ce numim nivelul elementar este con- știința. Este Conștiința în acțiune.
Fiecare celulă din corpul acționează cu inteligență. Nu te poți tăia la degetul mic fără a crea o afux celular la locul rănirii pentru a repara daunele. Crezi că celulele corpului tău nu știu ce fac și de ce? Fiecare element al universului este imbibat de această inteligență fundamen- tală.
Vorbește unul cu celălalt? Bine, “vorbește” este un cuvânt amuzant folosit aici. De fapt, întreb, pot celulele corpului să comunice elementul-element? Desigur, pot. Ce credeți că este “gândire”?
“Gândurile” sunt celule care comunică între ele? Exact așa sunt. Permiteți-mi să repet: fiecare gram de viață este imbibată cu inteligență fundamentală. Citiți asta: fiecare celulă, fiecare particulă, fiecare element sub-molecular, din univers.
Alegerea de a acționa împreună, în unison și în armonie unul cu cealalt, se face prin elementele de viații, atunci când există o aliniere având un scop, în cadrul sectorului sau zonei în care există aceste elemente.
Celulele corpului tau vor actiona in unison si in armonie una cu cealaltă, atunci când exista aliniere cu sufletul, pe directia în care fiecare moment din viata ta o va lua, de la un nivel celular, pe baza planul sufletului in acea femtosecunda. Iar sufletul tău este sursa energiei Esenței Esențiale, care stă cu tine.
Sufletul este “Dumnezeu în noi”. Este într-adevăr. Nu doar în gândire, nu doar în cuvânt, ci în fapte. Sufletul este expresia, acum individualizată, a “ființei” care este Dumnezeu. Este Dumnezeu “ființă” manifestat.
În cazul nostru pe Pământ, sufletul este Dumnezeu fiind un om, iar un om este un suflet fiind Dumnezeu! Într-adevăr acest lucru ne duce mai profund în metafizică decât am crezut vreodată că vom merge. Fiecare particulă sub-moleculară din fiecărei expresii a vieții în univers trebuie să să fie convinsă despre ceva, pentru a o face. Cea mai mică particulă de energie are conștiința de a lua decizii prin evaluarea alegerilor, care decurg din alternativele plasate în fața ei.
Similar și ceilalți oameni de pe planetă, și toate părțile component ale omului trebuie să fiu de acord să facă același lucru? Aceasta este întrebarea, nu-i așa? … Aceasta este cea mai mare întrebare a tuturor timpurilor. Dar este mai ușor decât credem.
Acesta este cel mai mare secret al vieții. Când înțelegem aceasta, ne-m mutat într-un loc de măiestrie. Bine, cum funcționează acest lucru, metafizic. Mi sa spus de o mie de ori des- pre puterea gândurilor noastre, dar cum funcționează acest lucru, ceea ce face această lucrare metafizică? Putem să ne uităm la acest lucru pe scurt. Evident, acest lucru ar putea umple o întreagă carte, dar iată Metafizica 101: Un curs scurt în Realitatea Supremă.
Toate elementele vieții sunt impregnate cu “inteligență”, sau conștientizarea funcției sale inerente. Această cunoaștere umple fiecare element la capacitatea sa maximă. Adică, fiecare element este plin de inteligență divină, complet, de la un capăt la celălalt. Într-adevăr, nu ar fi greșit să spunem că elementul însuși este această inteligență, sub formă de particule.
Deci, fiecare element al vieții, până la cea mai mică particulă submoleculară, face parte din mintea lui Dumnezeu. Elementele Esenței Esențiale sunt atrase una de alta printr-un aspect sau caracteristică, pe care le-ați numi, în termeni umani, “funcție comună”.
Adică, toate încearcă să facă ceva. Și este același lucru. Toate sunt în acțiune, se mișcă pentru totdeauna, vibrează continuu, dar nu fără scop.
Scopul lor este pur și simplu a fi. Ele își dau seama că viața este mișcare. Dacă mișcarea se oprește vreodată, ceea ce numiți viață nu ar exista.
Viața = mișcare = Viața.
Acum, cu privire la ceea ce vrea să fie fiecare element,aceasta nu contează. Elementul individual nu are o preferință în materie. Pur și simplu vrea să existe. Dorința lui este să fie “să fie”.
Aeasta se numește “aliniere”, și acțiunea comună sau unificată ulterioară la care te referi – este creată de influența vibrațională a oricărei forțe mai mare decât un element individual.
Acesta se întâmplă în întreaga natură. Cu cât forța este mai mare, cu atât are o forță de atracție mai mare asupra fiecărui element mai mic din zona de impact. Deci, fiecare element din orice zonă de impact se va alinia cu forța mai mare care îl atrage.
Această conștientizare le este împărtășită tuturor elementelor nou constituite, fiecare dintre ele fiind informate despre Unitatea Vieții și despre Cercul Vieții.
Deci, dacă ființele creatoare doresc ca toate elementele vieții, până la cea mai mică particulă, să se mișțe într-o anumită direcție, trebuie să creați alinierea, folosind forța energiei combinate concentrată într-un anumit mod. Gândul este această forță.
Atunci ce creează această concentrare? Cum facem ca energie, care este gândită – să fie concentrată într-un mod anume? Dorința! Dorinţa există în suflet. Este sufletul, definit într-un singur cuvânt. Sufletul este expresia locală a dorinţei lui Dumnezeu, care este de a experimenta pe sine însuşi.
Dorinţa este creatorul intenției. Intenţia este creatorul gândiri. Gândul este creatorul acținii. Acţiunea este creatorul rezultatului.
Cu toate acestea, nu toate au fost create de intenţia, care rezultă din dorinţa sufletului. Gândul poate, într-un fel, să aibă o ” minte proprie.” adică, impulsul de energie, care produce un gând, poate apărea din dorinţele corpului.
Acest lucru produce un alt tip de acțiune, care poate genera un rezultat total diferit decât sufletul avea în minte. Sufletul ţi-a pus un rezultat în minte, dar corpul tău te-a făcut să-ţi ieşi din minţi pentru un moment.
Asta se întâmplă când te gândeşti că eşti un trup, în loc să ştii că eşti un suflet.
Cei mai mulţi dintre noi sperăm să avem un suflet, sau să credem că avem un suflet, dar nu ştim sigur. Dar suntem siguri că avem un corp aşa că aceasta este ceea ce majoritatea dintre noi ne gândim despre noi înşine.
Trebuie să le îmbinăm pe toate acestea. Acesta este modul de a pune piesele de puzzle în loc.
Acum, fiecare element din esenţa esenţială de la sufletul individual la fiecare unitate de energie individuală din corp (şi din univers) sunt îmbibate de dorinţă, care este o formă sau o expresie a energiei, în proporţie directă cu mărimea sa.
Cele mai mici elemente au cea mai mică dorinţă. Elemente mai mari, care sunt create de cele mai mici elemente, care sunt atrase de ele, reunindu-le, au o dorință mai mare.
Cantitatea de dorinţă existentă în orice element al vieţii va fi găsită într-o proporţie directă cu mărimea acestui element. Gândeşte-se la dorinţă ca la o scânteie în motorul vieţii.
Dacă ceea ce noi numim “Dumnezeu” este tot ceea ce este, acest lucru ar face ca dorința lui Dumnezeu, să fie cea mai mare dorință dintre toate. Iar dorința lui Dumnezeu este că fiecare ființă simțitoare – adică orice element al vieții suficient de mare și sofisticat sau complex suficient pentru a reflecta conștiința de sine – să aibă capacitatea de a-și crea propria realitate, folosind voința liberă și alegerea conștientă.
Acesta este un mod alchimic de a spune că Elementele Fundamentale ale Vieții – particulele individuale mici ale esenței esențiale – nu au nici o preferință în ceea ce privește modul în care se aliniază combinația de elemente.
Sufletul tău, care este o colecție de astfel de particule, are o intenție. Sufletul vostru este prezența locală a Intenției Divine, care este exprimarea Divinității în fiecare moment, după modul cum fiecare ființă simțitoare o definește.
Această ființă are libertatea de a crea ceea orice ce dorește, ceea ce este Dumnezeirea în cea mai mare demonstrație. Sau să mai punem spune în alt mod: toți avem Liber arbitru.
Vom observa că, în ceea ce privește modul în care trăim viața voastră, Dumnezeu nu are nici o preferință în această chestiune. Singura lui dorință este ca preferința noastră să se poată manifesta.
Prin urmare, ceea ce “contează” – adică ceea ce determinăm să transformăm din energia pură într-o materie solidă – depinde de noi în mod individual și colectiv. Când facem această alegere, putem să ascultăm corpul, mintea sau sufletul.
Și aceasta este Metafizica 101: Un curs scurt despre Realitatea Supremă.
[1] http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/vidul-cuantic.htm
[2] Neale Donald Walsch
Ești pur, de o inimaginabilă frumusețe,
Şi aşa, totul s-a dovedit a fi foarte simplu. Cine sunt eu? Ce caut eu aici? Când o s-o fac? Unde mă duc? – de ce? – de ce? Acestea sunt întrebările esenţiale ale vieţii. Cine, ce, când, unde, şi de ce? În versiunea mea, îmi place să-mi extind a patra întrebare: unde mă duc, şi cine merge cu mine?
Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. Deasemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.
Corpul manifestã durere si suferintã, mai ales în zona cefei, a umerilor si a spatelui. Acesta este rezultatul schimbãrilor intense ce apar la nivelul ADN-ului, pe mãsurã ce “Sãmînta lui Cristos” se trezeste din interior. Durerile vor trece.
Cartea Vietii 