Intrarea în Matrix Autor: Un om simplu

            Lumea noastră a început să se dezumanizeze încet, încet, a devenit Umanitatea Calculatorului. Este bine, este rău. Părerea mea este că nu este rău, este îngrozitor! Cât timp am folosit calculatoarele și Rețelele de Calculatoare ca simple unelte a fost în regulă, dar în momentul simbiozei dintre om și Rețelele de Calculatoare nu a mai fost în regulă.

            Au apărut Rețele de Socializare: O rețea de socializare este, general vorbind, o rețea de persoane cu scopuri comune, cum ar fi o rețea de studenți, politicieni, dar chiar și de hoți, în contrast cu rețelele tehnice ca rețeaua de telefon sau gaz metan.

            Rețele[1] de Socializare nu sunt doar Facebook, Twitter sau Instagram. Aici intră și WhatsApp și Skype și o mulțime de alte rețele de socializare. Multe altele. Am cont pe 10 din cele 21, de o parte din ele nici nu am auzit. Deci e loc de lucruri noi de învățat despre lumea în care trăim. Vrei să știi care sunt cele mai folosite rețele de socializare?

 

Facebook – 1.590 milioane utilizatori activi

WhatsApp – 1.000

Facebook Messenger – 900

QQ – 853 (China)

WeChat – 697 (China – aplicație de mesagerie)

QZone – 640 (China)

Tumblr – 555

Instagram – 400

Twitter – 320

Baidu Tieba – 300 (China)

Skype – 300

Viber – 249 (aplicație de mesagerie)

Sina Weibo – 222 (China – platformă de microblogging)

LINE – 215 (aplicație de mesagerie)

Snapchat – 200

yy – 122 (China)

VKontakte – 100 (Rusia)

Pinterest – 100

BBM – 100

LinkedIn – 100

Telegram – 100 (serviciu de mesagerie)

Avantajele si dezavantajele retelelor sociale

Scris de  Tudor Perian

Retele sociale sunt printre site-urile in trend in ultimii 2-3 ani. Nu doar ca ne ajuta sa fim mereu in contact cu prietenii si cunostintele dar au revolutionat si felul in care facem afaceri prin internet sau ne gasim un job. Haideti sa vedem care sunt avantajele si dezavantajele retelelor sociale si dvs veti putea stabili daca se merita sa investiti mai mult timp pe ele sau nu.

1. Avantaje

Retele sociale au multe avantaje iar faptul ca sunt atat de populare sunt un argument solid. Ele ne ajuta sa tinem legatura cu prieteni sau colegi de liceu/facultate, cum este cazul Facebook. Sa ne gasim o relatie cum este cazul Bree.ro sau sa ne gasim un job mai bun sa cum este cazul Linkedin.

Linkedin are peste 200 milioane de persoane la nivel mondial, printre care personal de la resurse umane sau manageri. Pe aceasta retea profilul dvs este defapt un cv online, pe care puteti sa-l actualizati mereu cu recomandari de la alte persoane de la vechiurile joburi. Platforma incurajeaza utilizatorii sa se conecteze cu alte persoane de la ei din organizatie sau cu cei din acelasi domeniu.

Despre Bree.ro am mai vorbit si aici. Este o platforma romaneasca de socializare orientata catre relatii. Site-ul are deja 27.997 utilizatori, 1.257 de subiecte care sunt discutate intens, 7.532 de întrebari care asteapta raspunsuri, 9.349 de avatare ce pot fi ilustrate pe Messenger si 160 de statusuri care te ajuta sa te exprimi mai usor.

Twitter este o alta retea sociala foarte populara. Este folosita de multi jurnalisti sau actori celebri si poate fi o sursa buna de informare in timp real deoarece informatii circula foarte repede.

2. Dezavantaje

La capitolul dezavantaje, putem spune ca multa lume nu este constienta de eficienta acestor retele sociale si le folosesc doar pentru a pierde timpul. Nu amestecati profilul personal cu cel al firmei sau afacerii dvs deoarece nu veti obtine rezultele scontate. Daca folosesti retele sociale pentru interes de business trebuie ca profilul sa fie atragator si actualizat des.

O alta capcana a retelelor sociale este ca dau dependenta. Nu veti realiza cand zboara timpul deoarece este mereu ceva nou pe wall si veti dori sa fiti mereu online.

Deoarece exista tendinta sa postati tot ce faceti pe retele sociale nu va mai puteti bucura de intimitate, toata lumea va sti mereu ce faceti si uneori asta poate fi un dezavanaj.

Intrarea în Matrix

            Dar cel mai mare problem pentru om, nu sunt pericolele enumerate mai sus, este pericolul dezumanizări omului prin negarea adevărului cel mai profund. Omul este creat de Dumnezeu și este pur și simplu trupul lui Dumnezeu prin care El se exprimă și experimentează. În momentul când ne lăsăm conduși și monitorizați de inteligența artificială prin intermediul Rețelelor Sociale, cum ar fi Facebooke, noi ne transformăm practic în androizi, ușor de condus și de monitorizat.

            Înrobirea noastră de către calculatoare este insidioasă și treptată. Începe cu foarte utilele carduri, cu socializarea facilă prin aceste rețele, …, dar pe tăcute și în mod pervers începe și monitorizarea acțiunilor noastre. Apoi ultimul mare pas spre dezumanizarea noastră apare în mod logic. Controlul, judecata! Un bun exemplu de control urmat de judecată este cenzura practicată de inteligența artificială a calculatoarelor de la Facebooke, sub masca luptei normale împotriva pornografiei, a copy paste sau furtului de inteligență, etc. Foarte bine!

            Dar apare un mare dar, unde este omul, care este singurul îndreptățit să judece omul. Vă postez un bun exemplu de dialog halucinant între un om și o inteligență artificială.

 

Postarea încalcă Standardele comunităţii noastre, deci doar tu o poţi vedea.

Ne-ai anunţat că postarea ta nu era spam

ÎNCHIS

ACTIVITĂŢI

Despre postarea ta

Ieri

Nimeni altcineva nu va putea vedea postarea ta. Dacă doreşti să soliciţi mai târziu o verificare, poţi găsi postarea în cronologia ta.

 

‎Alexandru Ioan Popa‎ în Romanticii de azi

20 ore

Ochi ei, ochi mei au deschis un portal,

portalul de foc al iubirii!

Autor: Un om simplu

 

O singură data m-am uitat în ochi ei,

și i-am văzut sufletul.

Pur și simplu m-am îndrăgostit,

nu știu cum, nu știu de ce,

dar aceasta este. O iubesc enorm!

 

Totuși îmi este drag gândul că,

în timp ce m-am uitat în ochii ei o clipă,

o minusculă clipă

mai cuprinzătoare decât eternitatea,

m-am regăsit în ei. Miracol!

 

Minunați ei ochi albaștri sunt

 portalul uman a sufletului ei, care plini

de candoare și fără falsă pudoare,

mi-au transmis dragostea ei.

 

În experienţa de unitate

a sufletelor noastre reunite în iubire,

ochi ei, ochi mei au deschis un portal,

portalul de foc al iubirii!

 

Vezi mai mult

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, cadru apropiat

Următorii paşi

Ieri

Îţi mulţumim că ne-ai anunţat despre această postare. Vom încerca să o revizuim încă o dată pentru a constata dacă aceasta încalcă Standardele comunităţii noastre şi îţi vom trimite un mesaj aici, în Inboxul de asistenţă, dacă avem noutăţi.

Nici un răspuns.

Unele comentarii:

Trandafir Simpetru Versuri de pus în ramă !

Iunia Pallady O iubire enorma, o iubire de la suflet la suflet, trainica si profunda, care a deschis pentru vesnicie acest “portal de foc.” Multumim, “om simplu”!

Milan Mircov Ochii tai au deschis un portal…! E adevărat! Multumesc, Alexandre!

1

Administrează

Îmi place · Răspunde · 20h

Alexandru Ioan Popa către Milan Mircov

Alexandru Ioan Popa Vreau să public un volum Intrarea în Matrix cu toate poeziile mele cenzurate. Vrei să-mi faci recenzie?

Administrează

Îmi place · Răspunde · 19h

Milan Mircov

Milan Mircov Alexandru Ioan Popa Glumești?

1

Administrează

Îmi place · Răspunde · 19h

Alexandru Ioan Popa

Alexandru Ioan Popa Milan Mircov Nu. Unele postări ale mele au deranjat iluminați. Să le fie de bine, când le-am postat pe internet mi-am asumat riscul.

Decideți! Decideți ca om, nu ca android. Acceptați să Intrați în Matrix sau acceptați să vă recunoașteți ca om, un om care este trupul lui Dumnezeu.

[1] https://socialweb.ro/cele-mai-populare-retele-de-socializare-de-pe-intreaga-planeta/

Noi toţi suntem în relaţie cu totul şi cu toată lumea. Tot timpul! Autor: Neale Donald Walsch

Relaţia este cea mai importantă experienţă din viaţa noastră. Fără ea, noi nu suntem nimic. La propriu! Asta pentru că, în absenţa a orice altceva, nu suntem.

Din fericire, nu există nici unul dintre noi care să nu aibă o relaţie. Într-adevăr, noi toţi suntem în relaţie cu totul şi cu toată lumea, tot timpul. Avem o relaţie cu noi înşine, avem o relaţie cu familia noastră, avem o relaţie cu mediul nostru, avem o relaţie cu munca noastră, avem o relaţie unul cu celălalt.

De fapt, tot ceea ce ştim şi experimentăm despre noi înşine, înţelegem în contextul creat de relaţiile noastre. Din acest motiv, relaţiile sunt sacre. Toate relaţiile. Şi undeva, în cele mai adânci colţuri ale inimii şi sufletului nostru, ştim asta. De aceea tânjim atât de mult pentru relaţii şi pentru relaţii de sens. Este, de asemenea, fără îndoială, de ce avem astfel de probleme cu ei. La un anumit nivel, trebuie să fim foarte clari cât de mult este în joc. Şi aşa, suntem nervoşi în legătură cu ei. În mod normal, oamenii competenţi se plâng şi cad, se împiedică şi trag de timp, se prăbuşesc şi cer ajutor.

Într-adevăr, nimic nu a cauzat mai multe probleme pentru specia noastră, a creat mai multă durere, a produs mai multă suferinţă, sau a avut ca rezultat o mai mare tragedie, decât cea care a fost menită să ne aducă cea mai mare bucurie relaţiile noastre. Nici individual, nici colectiv, social, nici politic, local sau internaţional, nu am găsit o cale de a trăi în armonie. Pur şi simplu, ne este foarte greu să ne înţelegem mai puţin, de fapt, să ne iubim unul pe celălalt.

Ce-i cu toate astea? Ce-i aici? Cred că ştiu. Nu că aş fi un fel de geniu, dar eu sunt un bun ascultător. Şi am pus întrebări despre asta de foarte mult timp. Cu câţiva ani în urmă, am început să primesc răspunsuri. Cred că aceste răspunsuri au venit de la Dumnezeu. În momentul în care le-am primit, am fost atât de impresionat şi atât de impresionat încât am decis să păstrez o înregistrare scrisă a ceea ce mi s-a dat. Acest record a devenit conversaţiile cu seria de cărţi a lui Dumnezeu, care au devenit cei mai buni mesageri din întreaga lume.

Nu este necesar să mi te alături în credinţa mea în legătură cu sursa răspunsurilor mele, pentru a primi beneficii de la ei. Tot ce este necesar este să rămânem deschişi la posibilitatea că ar putea fi ceva pe care majoritatea oamenilor nu-l înţeleg pe deplin despre relaţii, înţelegerea care ar putea schimba totul.

În esenţă, ceea ce ne spune Dumnezeu în cwg este că noi — cei mai mulţi dintre noi — intrăm în relaţii din motive greşite. Asta este, din motive care nu au nimic de-a face cu scopul nostru general în viaţă. Atunci când motivul nostru pentru relaţie este aliniat cu motivul sufletului nostru pentru a fi, nu numai că relaţiile noastre au înţeles să fie sacre, şi ele sunt pline de bucurie, de asemenea.

O relaţie plină de bucurie. Pentru prea mulţi oameni, fraza asta aproape că sună ca un oximoron, un termen de sine, reciproc, exclusiv. Ceva cum ar fi inteligenţa militară, sau un guvern eficient. Cu toate acestea, este posibil să avem relaţii pline de bucurie, iar statisticile extraordinare în conversaţiile cu cărţile lui Dumnezeu ne arată cum.

Nu trebuie să te dai bătut niciodată.

Nu contează cât de fără speranţă ar putea părea, nu trebuie să renunţi niciodată la visul dragostei. Şi nu, nu este necesar ca să trăieşti visul și el trebuie să te doară. Dacă te doare, nu-ţi trăieşti visul, trăieşti un coşmar şi-l numeşti un vis, sperând că va deveni unul.

– opreşte-te. Opreşte-te din luptă. Visul nu are nici o luptă în ea. Dacă te zbaţi, nu-ţi trăieşti visul.

Acum “luptă” nu înseamnă mici mici sau de de o dată în timp ce sunt întâlnite de către cei doi oameni care au ales să fie împreună în mod intim. Nu înseamnă că micile diferenţe care din când în când trebuie să fie puse la punct. “luptă” înseamnă doar că: luptă. Dificultăţi în desfăşurare. Disensiuni frecvente, recurente şi grave, dezbinati, dezacord.

“Luptă” înseamnă că lucrurile care ar trebui să fie simple devin complexe, momente care ar putea fi uşor de senin erup în haos. Nervozitatea înlocuieşte entuziasmul, tristeţea înlocuieşte fericirea, mersul pe coji de ouă înlocuieşte mersul pe nori.

Te zbaţi în relaţia ta când precaut învinge dorinţa, când durerea împinge fericirea afară din cameră… şi când se întâmplă asta des. Nu din când în când. Nu din când în când. De multe ori.

Nimeni nu se mai poate relaxa pe deplin. Doar când se pare că nu e chiar aşa de rău, pot face asta să meargă… bum… uşa se trânteşte, bomba cade, dulceaţa se prăbuşeşte şi se dezvăluie că nu sunt lucrurile de putere, care pot fi contam pe …, dar un lucru atât de fragil, care nu poate rezista nici măcar atingerea blândă a intimităţii.

Sunt întrebat, mai mult decât orice altă întrebare cu privire la relaţie: când este timpul să pleci? Când e timpul să renunţi?

Sunt întrebat: de unde ştiu eu că n-ar trebui să fiu aici, să învăţ ceva? De unde ştiu că acest lucru nu este totul pentru binele meu, propria mea evoluţie? De unde să ştiu că nu sunt doar “renunţa” din nou?

Sunt întrebat: de ce este nevoie pentru a face “dragoste” munca? Şi eu răspund, ” Dragostea nu ar trebui să fie de lucru. Dragostea ar trebui să fie o piesă de joc. Ar trebui să se simtă jucăuş şi plin de bucurie, nu stresant.”

Relaţiile intime din vieţile multor oameni nu au fost de mult timp. Până la urmă, până la urmă, nu a fost o experienţă universală (sau chiar o experienţă comună). Într-adevăr, uneori trebuie să pară că nu există nici o modalitate de a face acest lucru numit relaţie şi să o facă bine.

Oamenii se uită în oglindă şi întreabă: ” doar eu nu i-am dat echipamentul necesar? Doar eu sunt cel care nu are suficientă înţelegere? Doar eu sunt cel care cade pe voinţă sau angajament sau determinare sau îndemânare sau răbdare sau altruism sau orice-în-lume-e-nevoie pentru a face fericiţi până la sfârşitul de muncă?”

Sau este faptul că fiinţele umane urmăresc pur şi simplu un vis imposibil? Este visul unei iubiri reale şi de durată şi minunat de bucurie decât o fantezie care nu poate fi îndeplinită niciodată?

Nu, nu, nu, nu. Nu-mi vine să cred. Şi cred că oamenii care au încercat şi au încercat şi au eşuat au, cel puţin, oportunitatea de a învăţa din experienţa lor. Nu există o cauză pierdută. Visul dragostei poate fi trăit. Asta este promisiunea lui Dumnezeu.

Sunt cupluri care au trăit-o, care au ajuns pe tărâmul făgăduinţei. Unii s-au găsit mai devreme în viaţă, unii s-au găsit unul pe altul mai târziu, după mult proces şi eroare cu alţii. Toate nu au fost perfecte în călătoria lor, toate nu au fost zâmbete și râsete în fiecare moment. Dar o mare parte din ea a fost. Şi toate astea au meritat. Fiecare minut a meritat.

Sunt cei care spun că trebuie să “lucrezi” la o relaţie. Dacă merită să lucrezi pentru ceva, mantra merge. – bine. – bine. Destul de corect. Dar asta ar trebui să fie genul de “muncă” care se simte foarte bine de făcut. Cum ar fi barbra streisand cântând. Ca şi cum richard gere ar dansa. Cum ar fi nancy kerrigan pe gheaţă. La fel ca Anna Pavlova şi vaslav nijinsky şi mikhail baryshnikov în pantofi de balet. Cum ar fi roger clemens, care aruncă o minge de baseball. Da, e vorba de muncă… dar bucuria de ea, bucuria pură a ei!

Da, dragostea — Dragostea adevărată, dragostea adevărată, dragostea de durată — poate fi ” muncă,” dar ar trebui să fie o operă de artă. Ar trebui să fie ceva ce-ţi place să faci. O persoană înţeleaptă a spus odată, ” fie ca întotdeauna să-ţi placă dragostea pe care o faci.”

Uită-te la relaţia ta chiar acum. Îţi place dragostea pe care o faci?

Dacă îţi place dragostea pe care o faci, nu este “muncă” în sensul de a fi o luptă. E o bucurie. Să lucrezi pentru a crea ceva este foarte diferit de a lucra pentru a ţine ceva împreună. Toţi cei care au făcut-o pe amândoi ştiu diferenţa. Poţi să simţi diferenţa, şi nimeni nu trebuie să-ţi spună ce se întâmplă.

Are de-a face cu efortul şi uşurinţa.

Ştii, dacă, în relaţia ta, eşti într-un loc de efort sau dacă eşti pe cale să te simţi mai bine.

Barbra Streisand cântă fără efort. Graţia fără suflare a lui Nancy Kerrigan este fără efort. Asta e exact ceea ce o face să fie fără suflare. Acest lucru nu este de a spune că nici o “muncă” a intrat în ea. Cu siguranţă că a făcut-o. Dar joy a ieşit din ea. Munca a intrat, şi joy a ieşit. Când munca merge în și bucuria nu iese, atunci ” munca ” a devenit ” efort.”

Aceasta este starea multor relaţii. Când este suficient? Această întrebare nu poate fi răspuns de nimeni altcineva decât persoana care o întreabă. Dar întrebarea rareori merge fără răspuns. Problema nu este dacă persoana care pune întrebarea cunoaşte răspunsul, ci dacă persoana îl urmăreşte.

Mulţi oameni se căsătoresc sau sunt parteneri cu aceeaşi persoană de-a lungul vieţii lor de adult. Unii oameni de fapt rămân cu aceeaşi fiinţă umană, alţi oameni partenere cu mai multe fiinţe umane de-a lungul anilor, dar este aceeaşi persoană.

Mulţi oameni se îndepărtează de relaţii, pentru că nu merg bine, nu servesc nici partener, dar apoi ies şi creează o nouă relaţie cu aceeaşi persoană care poartă doar un corp nou. Există o altă fiinţă umană în cameră, dar nu o persoană diferită… Dacă înţelegi ce vreau să spun.

Ştiu o femeie care s-a căsătorit cu acelaşi bărbat de trei ori. Fiecare tip a fost diferit, dar exact la fel. (în acest caz, ei au fost toți abuzatori alcoolic, Îmi pare rău să spun. )))))))

De ce facem asta? De ce unii oameni ” se căsătoresc cu părinţii lor,” aşa cum se spune? De ce alţii aleg acelaşi tip şi tipul de persoană care să-i fie soţ sau partener de viaţă din nou şi din nou? Unii spun că este de a plăti o datorie karmică. Dar conversaţiile cu Dumnezeu spun că nu există o datorie karmică. Există, totuşi, o roată cosmică; un ciclu de viaţă care ne aduce înapoi la acelaşi punct de plecare, şi asta ne oferă o eternitate de oportunităţi de vindecare / experienţă cu ceea ce alegem să lucrăm în vieţile noastre fizice.

Totuşi, există o cale de a rupe acest lanţ.

Nu este necesar să continui să alergi în aceeaşi problemă în fiecare relaţie. Este posibil să găsim și să creăm un nou tip de relație, în care în cele din urmă ne dăm o pauză de la modelul vechi de vârstă. O relaţie care este fericită, sănătoasă, şi bine. Relaţia visurilor noastre.

Da, este posibil să găsim o astfel de relaţie. Primul pas în găsirea de a crea relaţia visurilor noastre, este să ne lămurim cu privire la adevăratul motiv pentru a intra într-o relaţie cu care să începem.

Scopul relaţiei, cwg ne spune, nu este de a găsi o persoană care poate satisface toate sau cele mai multe dintre nevoile noastre, ci pentru a experimenta noi în cel mai extraordinar mod… care este, practic, o persoană care nu are nevoie.

Relaţia noastră cu totul a fost proiectată ca vehiculul perfect prin care am putea anunţa şi declara, experienţa şi exprima, să împlinim şi să devenim următoarea versiune cea mai mare a celei mai mari viziuni pe care am avut-o în legătură cu ceea ce suntem.

Nu putem face asta într-un de. Putem face asta doar în relaţie cu cineva sau cu altceva. Prin urmare, s-ar putea spune că, într-un sens, toate celelalte persoane, locuri şi evenimente există astfel încât să putem crea această experienţă şi pentru noi înşine. Într-adevăr, îi numim pe aceşti oameni, locuri şi evenimente în vieţile noastre, din acest motiv precis.

Ne-au chemat în vieţile lor din acelaşi motiv. Suntem cu toţii co-creaţi împreună, colaborând în cea mai mare întreprindere pe care universul a văzut-o vreodată: Doamne, godding!

Nu putem intra în această experienţă cu cele mai benefice rezultate, cu toate acestea, dacă nu am făcut al doilea pas necesar pentru crearea tuturor relaţiilor care se îndeplinesc. Fascinant, acesta este un pas pe care cei mai mulţi oameni nu-l pot lua, nu au luat niciodată, şi au în multe cazuri nici măcar nu au auzit despre.

Cel de-al doilea pas necesar pentru crearea tuturor relaţiilor de împlinire este, fascinant, un pas pe care majoritatea oamenilor nu-l pot lua, nu au luat niciodată, şi au avut în multe cazuri nici măcar nu au auzit despre. Trebuie să te decizi cine eşti şi cine alegi să fii.

Foarte puţini oameni fac asta. Foarte puţini. În ultimele două decenii am consiliat în mod privat şi în sesiuni de grup cu peste 15,000 de persoane. Cele mai multe dintre ele au avut probleme în una din cele trei domenii: prosperitate, relaţie, scop de viaţă. Nu-i nimic surprinzător acolo, pentru că nu se mai întâmplă nimic… totuşi, aici e ceva care, la început, m-a surprins:

Practic nici unul dintre cei care au venit la mine nu au avut nici o idee ce în lumea ei au fost încercarea de a face cu viața lor. Ei nu au avut nici o idee despre adevărata lor identitate, nici o claritate despre procesul de viaţă, şi în nici o perspectivă asupra călătoriei sufletului pe care au fost început.

Ei nu au luat cea mai de bază decizie de viaţă: nu s-au decis cine sunt sau cine au ales să fie. Asta a făcut să fie extraordinar de dificil să-şi trăiască viaţa în orice mod satisfăcător sau fructuos. Erau ca nişte copii care se jucau cu ochii la ochi, jucându-se cu coada pe măgar. Au continuat să intre în pereţi şi s-au ciocnit de mobila vieţii lor. N-au ajuns nicăieri, şi s-au plictisit să o facă. Aceasta a dus la furie, frustrare, supărare emoţională, izbucniri inexplicabile, şi o mare de nemulţumire şi dezbinati pe care au pornit-o, sperând să ajungă la ţărmul îndepărtat al obiectivelor pe care nici măcar nu le-au stabilit pentru vieţile lor.

Foarte puțin în viața lor părea să fie de lucru, cel mai puțin dintre toate cele mai importante relații lor. Zbate-se în această mare de nemulţumire, au ajuns la alţii în speranţa de a se salva de la înec. Dar, mai degrabă decât să se găsească fiind scoase din nemulţumirea şi disfuncţie lor, i-au tras pe alţii în ea, împreună cu ei.

Relaţiile — şi, cel mai semnificativ, relaţiile romantice — nu pot lucra în mod optim pe termen lung dacă sunt introduse într-un motiv greşit. Se pare că funcţionează, dar chiar şi acele relaţii care par să ofere un minim de fericire, ating doar suprafaţa a ceea ce este cu adevărat posibil într-o relaţie sacră, care este introdusă pentru adevăratul scop al sufletelor.

Există un singur motiv pentru a intra într-o relaţie, şi asta are de-a face cu a-ţi oferi şansa de a anunţa şi a declara, a experimenta şi a exprima, a deveni şi a îndeplini cea mai mare noţiune a ceea ce suntem cu adevărat.

Maeștri intra in toate relatiile — de la cel mai casual si aparent nesemnificativ la cel mai intim si important — nu ca cineva care cauta sa primeasca, ci ca cineva care cauta sa dea. Şi ceea ce caută ei să dea este esenţa a ceea ce sunt cu adevărat. Stăpânii fac acest lucru nu din motive altruiste (adică, pentru a-l mulţumi pe celălalt și pentru a-l servi pe celălalt), ci pentru a crea motive de auto-creare (adică, pentru a experimenta pe sine ca pe cine aleg să fie). Ironia este că prin realizarea celei de-a doua, ei au realizat prima, de asemenea. Te rog să-l serveşti pe celălalt.

Putem face acelaşi lucru ca şi maestru … totuşi, dacă nu ne-am decis cine suntem cu adevărat, nu avem cum să ne exprimăm esenţa acestui lucru.

Prin urmare, cel de-al doilea pas în crearea de relații împlinite este realizarea celei mai importante decizii pe care o poate face cineva: cine sunt eu, și cine aleg să fiu, în relație nu numai cu această altă persoană, ci cu toată viața?

Mesajul LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME: În aceste momente, Dumnezeu este, s-a întrupat, şi locuieşte printre noi. M-ați înţeles greşit.

Acum vine marele ce-ar fi dacă.

Ce se întâmplă dacă Dumnezeu nu ne va ierta pentru nimic? Ce se întâmplă dacă Dumnezeu consideră că întregul concept de iertare nu este necesar?

Ar face vreo diferenţă? – contează? – nu, nu, nu. În schema generală a lucrurilor, ar avea vreun impact semnificativ în experienţa noastră planetară?

– da, aşa este. Bineînţeles că ar fi. Iertarea este una dintre cele mai bune tradiţii ale credinţei şi, astfel, a codului moral al majorităţii societăţii umane. Dacă iertarea nu este de loc în afaceri umane (pentru a nu spune nimic despre afacerile lui Dumnezeu), atunci cum se poate ca fiinţele umane să se aştepte să evolueze dincolo de resentimente şi răzbunare?

Cu toate acestea, pentru toate accentul pus de religie pe iertare ca un instrument de vindecare și restaurare, astfel de progres evolutiv nu a fost dovedit grandios. Într-adevăr, în unele privințe specia noastră pare să fi fost involuat, nu a evoluat. Resentimentele şi răzbunarea par să fie experienţa umană colectivă de astăzi mai mult ca niciodată. De multe ori, de fapt, ele o domină.

Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, titlurile din lume sunt pline de poveşti de război, revoltă, de manifestări anti- guvernamentale violente, crime individuale de ură, crime în masă şocante, furie geloasă, procese răzbunătoare, politică sarcastică, pauză dureroasî, Cruzime fără inimă, izbucniri de ură, şi comportament amar.

Mi se pare clar că iertarea simplă nu are legătură cu umanitatea. Altceva, ceva mai puternic, va fi necesar pentru a opri utilizarea în creștere a violenței, ca un instrument de stopare a unui apetit uman aparent nesătulă pentru răzbunare.

Cu toate acestea, cum ne putem aştepta să ne ţinem în frâu dorinţa de răzbunare şi răzbunare când suntem înconjuraţi de religii al căror crez declară: Răzbunarea este a mea, a spus Domnul. Trebuie să ne abţinem în moduri pe care Dumnezeu însuşi nu le are?

Ar fi tendinţa umanităţii de a ţine resentimente şi de a căuta răzbunare dacă ni s-ar spune că Dumnezeu nu ne iartă niciodată pentru nimic, pentru că Dumnezeu nu vede nici o nevoie de iertare şi dacă s-a explicat de ce?

Cred că răspunsul la această întrebare este evident.

Mesajul lui Dumnezeu către lumea noastră.

Dumnezeu ne-a spus de la început, şi devine tot mai clar pentru noi în fiecare zi, că povestea culturală antică a umanităţii despre iertare este pur şi simplu inexactă. Este în regulă acum să îndepărtăm această veche învățătură din povestea noastră actuală, şi să nu ne mai spunem această învățătură nouă şi copiilor noştri.

În timp ce explorăm ceea ce s-a dezvăluit despre acest lucru, începem să vedem mai multe elemente anterioare ale narativ totale oferite pe aceste pagini, creând o linie logică care ne ajută să înţelegem de ce Dumnezeu ar trimite umanităţii mesajul de cinci cuvinte pe coperta acestei cărţi. Mesajul LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME: M-ați înţeles greşit.

Priviţi cu atenţie acum, deoarece aceste piese de comentarii şi observaţii pe care le-aţi auzit mai devreme, se cupleză şi mai îndeaproape, țesut într-un model, care dezvăluie fundaţia unei înţelegeri globale mai mari.

Suntem invitaţi acum să observăm că, în timp ce iertarea poate fi un instrument minunat, în timpul în care cineva are un nivel de conştiinţă în mod normal, poate fi un obstacol în calea dezvoltării spirituale a unei persoane.

De îndată ce cineva doreşte să se ridice deasupra celor mai întâlnite niveluri umane de conştiinţă într-un loc de conştiinţă mai mare sau o conştientizare mai mare, ideea de “iertare” ca un instrument de creştere şi vindecare cade aproape în acelaşi timp. “Înţelegerea” devine cel mai eficient şi mai puternic instrument.

Dumnezeu ne-a spus: înţelegerea înlocuieşte iertarea în mintea stăpânului.

Sufletul nostru ştie şi ne-a amintit aici că suntem fiecare un aspect şi o individualizarea al divinităţii. Pentru că acest lucru este adevărat, sufletul nostru nu poate fi, şi nu a fost niciodată, rănit, deteriorat, sau rănit în vreun fel. Deci, nu trebuie să iertăm pe nimeni pentru nimic, aşa cum fiecare experienţă din viaţa noastră nu a făcut nimic decât să ne ducă înainte în călătoria evoluţiei a sufletului nostru. Prin urmare, fiecare experienţă este o cauză pentru recunoştinţă şi sărbătoare.

Şi există un alt motiv pentru care iertarea nu este necesară.

Din moment ce suntem cu toţii colaboratori în producerea experienţei noastre exte- rioare, niciunul dintre noi nu poate fi o victimă, în sensul spiritual, în povestea pe care o creăm în mod colectiv. Poate părea, în sensul uman, că suntem, dar pe măsură ce mintea noastră îmbrăţişează înţelepciunea sufletului nostru, ne dăm seama că nu mai suntem victima crucificări noastre speciale, decât a fost și Cristos de a lui.

În momentul în care acceptăm că suntem, fiecare dintre noi, expresii sigure ale divinități, ne dăm seama de asemenea că nu ni se poate întâmpla nimic, şi că totul trebuie să se întâmple prin noi.

Vedem că toată experienţa noastră de pe pământ este co-creată de către mulţi dintre noi, într-un proces de colaborare, care serveşte ordinea de zi a întregului. prin expresia şi experienţa părţilor sale sigure.

Înţelegem pe deplin, la fel ca Cristos, de ce orice şi totul s-a întâmplat în vieţile noastre, din înţelegerea noastră totală a ceea ce suntem, unde suntem, şi de ce suntem aici pe pământ, având în vedere tărâmul fizic.

Dintr-o dată ştim motivul pentru care alţii au intrat în vieţile noastre, în anumite moduri pe care nu le-am fi iertat niciodată, pentru că acum nu mai suntem ” uitându-ne printr-un pahar întunecat,” ci observând cu ochii sufletului. Ştim, în sfârşit, logica sufletului şi scopul ceresc în crearea a tot ce s-a întâmplat, se întâmplă, şi se va întâmpla vreodată în vieţile noastre.

Pentru a face acest lucru clar: viaţa noastră ne va oferi experienţele, evenimentele, oamenii, situaţiile, şi circumstanţele ideale şi colaborare creată pentru noi de către noi, ca căi de auto-realizare.

În momentul în care mintea va îmbrăţişa sufletul, vom vedea cu o claritate uimitoare şi uimitoare că tot ce s-a întâmplat. Singur. Lucru. Fiecare.  S-a întâmplat nu mereu cu acordul nostru de colaborare conştient, ci mereu la porunca noastră spirituală reciprocă, pentru a putea crea şi întâlni condiţii, care să ne permită să anunţăm şi să declarăm, să ne exprimăm şi să împlinim, să experimentăm şi să devenim cine suntem cu adevărat.

În aceste momente, Dumnezeu este, s-a întrupat, şi locuieşte printre noi.

Visul meu este că toată lumea ar putea citi fiecare cuvânt. care este în acest text. Prin urmare, postez întreaga carte, linie-by-line, aici în grupul de conectare cwg, în extrase zilnice. Sper că vei găsi cartea la fel de benefică ca şi mine şi aş dori să te invit să-ţi împărtăşeşti sentimentele, gândurile şi / sau experienţele cu privire la acest fragment în comentariile de mai jos.

#CWGConnect #CWGDailyExcerpt

Cine sunt Nobilimea Neagră? După ce am postat pe facebooke o amintire prin care Doamna Violeta Vyo Violeta a distribuit un link în grupul Federatia galactica si Ierarhia spirituala. 21 februarie 2018 ·, pur și simplu am intrat din nou în Matrix, în cenzura practicată de calculatoarele Iluminaților. Mă bucur și le mulțumesc pentru onoarea acordată, doar sunt un Hub și ei sunt conștienți de asta.

Fiind cenzurată, merită să fie citită și redistribuită. Despre postarea ta 21 feb. Nimeni altcineva nu va putea vedea postarea ta. Dacă doreşti să soliciţi mai târziu o verificare, poţi găsi postarea în cronologia ta. Alexandru Ioan Popa a distribuit o amintire. 21 februarie la 19:12

În actualizările lui Ben Fulford ați citit deseori despre așa-zisa Nobilime Neagră care este implicată la nivel global în cele mai de anvergură acțiuni și activități, ceea ce determină într-o mare măsură destinul umanității. În articolul de mai jos voi posta despre cine sunt aceste ființe ale Întunericului.

“Nobilimea neagră” sunt familiile oligarhice ale Veneției și Genovei din Italia, care în secolul al XII-lea dețineau privilegiile comerciale (monopoluri). Prima dintre cele trei cruciade, de la 1063 la 1123, a stabilit puterea Nobilimii Negre venețiene și a solidificat puterea clasei dominante bogate.

Aristocrația Nobilimii Negre a obținut un control complet asupra Veneției în 1171, când numirea Dogelui a fost transferată către ceea ce era cunoscut ca Marele Consiliu, ce era format din membri ai aristocrației comerciale (printre care familia infamă de Medici). Veneția a rămas în mâinile lor încă de atunci, dar puterea și influența Nobilimii Negre venețiene se întinde mult dincolo de granițele sale, iar astăzi se simte în fiecare colț al globului. (Nu uitați, sistemul nostru bancar modern a avut originea în Italia). În 1204, familia oligarhică a împărțit membrii lor în enclave feudale, iar din această epocă datează marea construcție a puterii și a presiunii până când guvernul a devenit o corporație închisă (nu o știm de undeva?) a familiilor Nobilimii Negre. Mai multe despre acest lucru pot fi găsite în lucrările lui John Coleman,

Nobilimea Neagră Demascată în Întreaga Lume ( Black Nobility Unmasked World-wide, 1985);  Conspirators’ Hierarchy: The Story of the Committee of 300, – 1992.

Nobilimea Neagră și-a câștigat titlul prin trucuri murdare, așa că atunci când populația s-a revoltat împotriva monopolurilor în guvern, ca și oriunde altundeva (nu este vorba despre noi), conducătorii revoltei au fost rapid arestați și au fost spânzurați brutal. Nobilimea Neagră folosește asasinatele secrete, uciderea, șantajul, falimentul cetățenilor sau al companiilor concurente, răpirea, violul și așa mai departe … Cine sunt aceste familii astăzi?

Iată cele mai importante dintre ele :

• House of Bernadotte, Sweden
• House of Bourbon, France
• House of Braganza, Portugal
• House of Grimaldi, Monaco
• House of Guelph, Britain (una dintre cele mai importante)
• House of Habsburg, Austria
• House of Hanover, Germany (a doua cea mai importantă)
• House of Hohenzollern, Germany
• House of Karadjordjevic, Yugoslavia (fostă)
• House of Liechtenstein, Liechtenstein
• House of Nassau, Luxembourg
• House of Oldenburg, Denmark
• House of Orange, Olanda
• House of Savoy, Italy
• House of Wettin, Belgium
• House of Wittelsbach, Germany
• House of Württemberg, Germany
• House of Zogu, Albania
• Toate familiile din arborele genealogic Windsor

Toate familiile listate sunt legate de Casa Guelph, una dintre familiile originare ale Nobilimii Negre din Veneția, din care coboară Casa Windsor și astfel, actuala regină a Angliei, Elizabeta a II-a. Familiile Guelph sunt atât de interconectate cu aristocrația germană, prin Casa Hanovra, că ar fi nevoie de mai multe pagini pentru a menționa toate conexiunile lor. Toate casele regale (aproape) europene provin din Casa Hanovra și, astfel, din Casa Guelph – Nobilimea Neagră.

Un exemplu: regele britanic hanovrian George I a venit din Ducatul de Luneburg, o parte din nordul Germaniei, care fusese guvernată de familia Guelph încă din secolul al XII-lea. Astăzi Guelphs (Windsorii) domină piața de materii prime și de ani de zile au stabilit prețul aurului (o marfă pe care nici nu o produc și nici nu o dețin). Casa Windsor de asemenea controlează prețul cuprului, zincului, plumbului și staniului. Nu este un accident că principalele burse de mărfuri se află în Londra, Anglia. Companiile conduse de familiile Nobilimii Negre sunt British Petroleum, Oppenheimer, Lonrho, Philbro și multe altele.

O altă familie a Nobilimii Negre sunt Grosvenorii din Anglia. Timp de secole, această familie a trăit, ca majoritatea familiilor europene, din închirieri. Astăzi familia deține cel puțin 300 de acri de teren în centrul Londrei. Terenul nu este niciodată vândut, dar arendat pe un contract de închiriere de 39 ani – chiria terenului de mijloc. Piața Grosvenor, în care se află Ambasada americană, aparține familiei Grosvenor, la fel ca și Piața Eaton. Apartamentele din Eaton Square sunt închiriate între 25.000 și 75.000 de lire pe lună (și care nu includ costurile de întreținere). Acest lucru vă va oferi o idee despre bogăția imensă de care familiile Nobilimii Negre se bucură din închirierea spațiilor și pământului și de ce familii precum Windsorii, nu sunt deloc interesate de progresul industrial și de populația în exces, ducând campani mai mult sau mai puțin ascunse de exterminare a noastră.

Acesta este motivul principal pentru care aceste familii “nobile” se află în spatele majorității, dacă nu al tuturor, mișcărilor pro-ecologice greșite sau pervertite ale lumii care, în cele din urmă și în mod secret (cu siguranță), urmăresc să limiteze creșterea populației. Prințul Philip și prințul Charles sunt simbolurile cele mai vizibile ale acestor mișcări, ambii au discutat deseori cu cea mai mare urgență, despre nevoia de a scăpa lumea de oamenii nedoriți.

Nobilimea Neagră sunt fondatorii societăților [moderne] secrete ale zilelor noastre, de la care provin toate celelalte care sunt legate de Illuminatti – Comitetul celor 300, Clubul de la Roma, CFR, RIIA, Bilderberg, Masa rotundă … toate provin din membrii Comitetului celor 300 și, prin urmare, din familiile Nobilimii Negre europene.

Colaborarea cu Nobilimea Europeană Neagră, sunt familii americane precum Harrimans și McGeorge Bundys. Casa Hanovra pare a fi germană, dar este de fapt evreiască. De asemenea și Casa Habsburgilor. Deci nu chiar germanii au preluat tronul britanic ….

 

    Sursa: http://www.stillnessinthestorm.com

Publicat de Marius Sumedrea la miercuri, februarie 21, 2018   

Trimiteți prin e-mail

Postați pe blog!

Distribuiți pe Twitter

Distribuiți pe Facebook

Trimiteți către Pinterest

Etichete: Dezvaluiri

Tu te-ai transformat într-un rebel, care care ştie că el, ea sau toți oameni, se vor trezi! Adaptat*: De omul simplu

---

Dumnezeu: Dacă alegi[1] să te comporţi ca cineva care ştie că el sau ea s-a trezit, sunt câteva lucruri pe care le-ați face.

În primul rând, nu te-ai gândi la gânduri negative în mintea ta. Dacă s-ar fi întâmplat ceva negativ, ţi l-ai fi scos-o din minte imediat. Te-ai gândi la altceva, în mod deliberat. Pur şi simplu te-ai răzgândit în privinţa asta.

Şi tu te-ai iubi pe deplin, aşa cum eşti şi tu. Şi tu i-ai iubi pe toţi pe deplin, aşa cum sunt şi ei. Atunci ţi-ar plăcea viaţa pe deplin, aşa cum este, nu ai nevoie de nimic să te schimbi, şi să vezi totul ca pe un simplu lucru prin care treci, ca să poţi şti despre asta, şi să creezi un câmp contextual care să-ţi ofere o oportunitate de a demonstra cine eşti.

N-ai ierta pe nimeni şi nimic din nou, întrucât ştii că iertarea nu este nici necesară, nici naturală pentru oameni, care sunt conştienţi că sunt treji. Ai vedea în mod clar că, ţinând cont de faptul că este nevoie de iertare, înseamnă să ţii o idee că s-a produs o rană, şi ca om care este treaz, ai fi conştient că prejudiciul nu este posibil în experienţa divinităţii, care este cine, ba da, eşti.

Prin urmare, ai înlocui iertarea cu înţelegerea în interacţiunile tale cu alţii, ceea ce ar duce în mod natural la compasiune pentru alţii, în timp ce experimentezi o realizare completă a durerii, furiei sau tristeţii, pe care trebuie să le fi simţit la un nivel atât de înalt, încât să-i facă să abandoneze. Adevărata lor natură este să se comporte, aşa cum au făcut-o ei.

De asemenea, ca o persoană care s-a trezit, nu ai jeli moartea altuia, nici măcar pentru o clipă. S-ar putea să-ţi plângi pierderea, dar nu moartea lor, dar, de fapt, să sărbătoreşti atât momentele de dragoste şi bucurie pe care le-au împărţit cu alţii, şi faptul că continuă să trăiască în mod liber şi minunat al procesului lor evolutiv. De asemenea, nu te-ai teme şi nici nu ţi-ai jeli propria moarte, exact din acelaşi motiv.

În cele din urmă, ai fi conştient că totul este energie în vibraţii. Totul. Şi astfel vei fi mai atent la vibraţiile a tot ceea ce mănânci, a tot ceea ce porţi, a tot ceea ce te uiţi, citeşti, sau asculţi, şi cel mai important, din tot ceea ce crezi, spune şi fă. Şi vei ajusta imediat vibraţiile propriei tale energii şi energia vieţii pe care o creezi în jurul tău, dacă vei afla că nu este în rezonanţă cu cel mai înalt lucru, pe care îl ai despre cine eşti, şi experienţa acestui lucru pe care îl alegi. Demonstrează-mi omule.

Evoluţia ta spirituală nu se produce

atunci când, aparent, eşti liniştit şi mulţumit.

Ea se produce atunci când devii un rebel

mânios, trist, lacom, gelos, critic, nerăbdător.

 

Ea se produce atunci când îţi pierzi

masca spirituală, şi-ţi dai seama

că nu eşti un super-om, ci doar

o fiinţă umană obişnuită, un oarecare om,

care învaţă cum să trăiască cu iubire.

 

Curiozitatea și nerăbdarea ta proverbilă

a fost mereu acelaşi, căutând

să cunoști adevărul suprem, sensul vieţii,

de ce te afli tu omule aici și acum,

şi nu este altcineva în locul tău.

 

Tu ești determinat să nu-ți găsești odihna

şi să nu-i las nici pe alţii

să şi-o găsească,

până când nu vei intui adevărul.

 

Tu te-ai transformat într-un rebel,

care trăieşte individual, dar totuși împreună,

nu ca o spiţă oarecare într-o roată,

ci ca o unitate organică.

 

Tu ai decis ferm că viaţa ta nu este decisă

de nimeni altcineva, ci numai de

propria ta inteligenţă. Fiind o alegere,

un loc de joacă în care exiști și poți

să experimentezi orice dorești imediat,

fără teamă și cu o cunoașterea faptului

că ești întotdeauna de ajuns!

 

Suflul divin a vieţii tale este cea a libertăţii,

nu numai că tu trăieşti în libertate,

dar îi permiți și oricărui alt om simplu

să trăiască de asemeni în libertate.

 

Tu rebelule ești legat intrisec

cu ceea ce se întâmplă în societate.

Societatea se destramă, vechea ei ordine,

disciplină, moralitate, religie,

totul a fost clădit pe un fundament greşit,

și și-au pierdut puterea asupra

conştiinţei oamenilor.

 

Tu acel minunat om simplu,

care ai devenit pur și simplu un rebel,

nu permiți nimănui, și bine faci,

să se bage în viaţa ta, şi nici tu la rândul tău

nu intervii în viaţa altcuiva.

 

Pentru tine, viaţa este atât de sacră,

iar libertatea ta, a lui, a noastră

este cea mai de preţ valoare,

încât îți poți sacrifica totul pentru ea,

respectabilitate, statut, chiar însăşi viaţa.

 

* Dumnezeu prin Neale Donald Walsch, Osho și omul simplu

[1] Dumnezeu prin Neale Donald Walsch