Yeshua[1] ne transmite:
Eu sunt Jeshua, om în carne şi oase,
eu sunt prietenul şi fratele vostru,
eu sunt familiarizat cu fiinţa umană în orice fel,
eu sunt călăuză şi prieten…
…Nu vă temeţi de mine,
îmbrăţişaţi-mă ca şi cum v-aţi îmbrăţişa
una dintre rudele voastre…
…Noi suntem o familie…
Yeshua/Jeshua, Isus sau Cristos
- Profeţi adevăraţi şi profeţi mincinoşi. Revelaţii adevărate şi revelaţii false…
- Cel mai adesea, Dumnezeu se revelează pe Sine prin gura unor profeţi pe deplin treziţi. Iar astfel de profeţi sunt întotdeauna, pentru oamenii mai ageri la minte, uşor de recunoscut – în primul rând prin cuvântul lor scris sau rostit, în al doilea rând prin faptele lor miraculoase, cum ar fi, de pildă să le prezică la nevoie oamenilor lucruri ce se vor petrece în viitor, astfel încât aceştia să revină pe calea binelui, să se îndrepte şi să-L roage pe Dumnezeu să abată de la ei prăpădul anunţat, cum s-a petrecut cu Ninive. În al treilea rând, astfel de profeţi adevăraţi, însufleţiţi de Voia lui Dumnezeu, mai pot vindeca bolnavii prin rugăciuni şi prin aşezarea mâinilor, în cazul în care această vindecare este spre însănătoşirea sufletului bolnavului. Iar în al patrulea rând, ei pot, în acord cu Voia lui Dumnezeu, să atragă o pedeapsă divină asupra unui popor care nu se mai poate îndrepta sau, dimpotrivă, să binecuvânteze un altul.
- Profeţii cei adevăraţi, însufleţiţi de Duhul lui Dumnezeu, se disting cu uşurinţă de cei falşi, prin astfel de virtuţi şi prin multe altele, dar mai ales prin faptul că ei întotdeauna sunt plini de smerenie şi de iubire pentru semeni, în timp ce falşii profeţi poartă haine împodobite în fel şi chip şi ornate cu semne distinctive, sunt plini de îngâmfare şi de egoismul cel mai acerb nu se lasă văzuţi decât, în anumite locuri consacrate, vorbesc puţin şi spun doar lucruri prosteşti şi lipsite de sens, fac tot felul de false minuni, dar numai în momente fixate dinainte, cu mijloace naturale ţinute secrete, şi vai de cel care ar îndrăzni să le facă şi el! Însă profetul cel adevărat nu face niciun secret din minunile săvârşite de el, ba dimpotrivă, el îi îndeamnă şi îi ajută pe oameni să săvârşească şi ei minuni similare, în aceeaşi manieră bună şi dreaptă.
- Şi de vreme ce este atât de uşor să deosebeşti un fals profet de unul mincinos şi dacă orice om de bun simţ poate trage singur concluzia că există, în mod evident, profeţi adevăraţi şi profeţi mincinoşi şi că aceştia din urmă nu ar fi putut să apară niciodată dacă nu ar fi fost precedaţi de cei adevăraţi, tot atât de uşor trebuie să le fie oamenilor să-şi dea seama prin aceasta că există un Dumnezeu adevărat, care nu-i lasă niciodată să umble complet singuri pe pământul acesta, ci le face în permanenţă cunoscută vrerea sa, precum şi măreţele şi înţeleptele sale intenţii în ceea ce-i priveşte.
- Acest gen de revelaţie le este întotdeauna mai de folos oamenilor care i se supun de bunăvoie, pentru că ea nu îi supune la nicio constrângere. Însă în cazul marilor revelaţii, care au loc doar foarte rar, oamenii dobândesc mult mai puţin pentru sufletele lor, căci astfel de revelaţii sunt mai curând o judecată pentru oamenii degeneraţi, decât o mântuire.
- Atunci când Adam, în Raiul pământesc, a păcătuit în faţa lui Dumnezeu, prin faptul că, în calitatea lui de om cu voinţă liberă, n-a vrut să se supună vrerii lui Dumnezeu, care îi era prea bine cunoscută, el a trăit imediat o mare revelaţie şi s-a căit pentru păcatul său. Dar această mare revelaţie a fost pentru el o judecată.
- Ulterior, au mai existat multe asemenea mari revelaţii ale lui Dumnezeu pentru oameni, datorită degenerării copiilor lumii care locuiau în ţinuturile de jos. Dar, pentru aceşti copii ai lumii, ele au fost de fiecare dată o judecată.
- Pe timpul lui Noe, o mare revelaţie divină le-a fost din nou trimisă oamenilor; dar ea a fost pentru ei o foarte mare judecată.
- Şi în vremea lui Avraam a avut loc o mare revelaţie, din cauza locuitorilor nespus de depravaţi ai Sodomei şi ai Gomorei, precum şi ai celor zece orăşele mai mici din preajma aces- tora. Şi aceasta a fost tot o judecată pentru oamenii respectivi, iar Marea Moartă este şi astăzi o dovadă concludentă a acestui fapt.
- Patriarhul Iacov a avut şi el parte de o mare revelaţie a lui Dumnezeu, iar copiii săi a trebuit să o ispăşească în Egipt.
- Pe timpul lui Moise, a avut loc o nouă revelaţie, cu totul extraordinară, când cuvin- tele de tunet ale lui Dumnezeu către oameni a trebuit să fie înscrise pe tăbliţe de piatră. Dar revelaţia aceasta a însemnat o cumplită judecată, în special pentru egipteni, care deveniseră prea orbi, prea îngâmfaţi şi prea inumani şi a căror suveranitate a fost definitiv spulberată! Dar nici israeliţii nu au fost iertaţi.
- Iar când israeliţii au părăsit deşertul, conduşi de Iosua, din nou a avut loc o mare revelaţie a lui Dumnezeu, şi marele Ierihon a dispărut de pe faţa pământului.
- Aşa au fost lucrurile şi pe timpul lui Samuel şi Ilie, şi la fel, în vremea celor patru mari profeţi; şi amintiţi-vă ce judecăţi le-au urmat! Nici măcar profeţii mai mici nu au venit fără o judecată în lumea aceasta.
- Iar în momentul de faţă, aveţi în faţa ochilor voştri cea mai mare şi mai nemijlocită revelaţie a lui Dumnezeu către oameni. Iar judecata cea nespus de mare care trebuie să vină asupra iudeilor nu se va lăsa prea mult aşteptată.
- De acum înainte, timp de aproape două mii de ani, vor fi treziţi nenumăraţi profeţi, căci va apărea un număr şi mai mare de falşi profeţi şi chiar de falşi Cristoşi extrem de trufaşi, însetaţi de putere şi lipsiţi de orice urmă de iubire. Şi astfel, vor urma neîntârziat şi efectele implacabile ale Legi Cauzei și Efectului, şi rar va exista vreun conducător, care să nu fie supus, împreună cu poporul său, judecăţii celei aspre a obscurantismului lor.
- Spre sfârşitul perioadei amintite, Eu voi deştepta profeţi tot mai mari, iar o dată cu ei se vor înmulţi şi vor lua amploare şi judecăţile. Şi atunci, vor fi mari cutremure de pământ, dezlănţuiri devastatoare ale elementelor, mizerie, războaie, foamete, molime şi multe alte cata- strofe şi, după cum am spus deja, credinţa nu va mai exista aproape deloc printre oamenii cu sufletele împietrite de trufie, iar un popor se va ridica împotriva altuia.
- Omenirea va fi avertizată prin intermediul unor vizionari sau prin semne deosebite pe bolta cerului, însă doar cei puţini ai mei, acei lucrători în lumină, se vor trezi datorită acestora, în timp ce oamenii lumii le vor considera pe toate a fi doar nişte efecte bizare ale naturii şi îi vor scuipa în faţă pe toţi aceia care vor mai crede în mine.
- Iar atunci va avea loc chiar cea mai mare revelaţie, prin noua mea pogorâre pe acest pământ. Însă această revelaţie va fi precedată de cea mai mare şi mai severă judecată, căreia îi va urma o auto-distrugere a oamenilor de lume prin foc şi prin efectul său, pentru ca după aceea eu însumi să pot alcătui pe acest pământ o nouă pepinieră de oameni adevăraţi, care va dăinui apoi până la sfârşitul acestui pământ.
- Eu vă anunţ toate acestea dinainte, ca nu cumva să credeţi că după mine toate vor deveni perfecte, precum în cerurile mele. Unii vor fi într-adevăr asemenea îngerilor mei, dar mulţi vor ajunge chiar mult mai răi decât oamenii din vremea noastră.
- Însă pentru toate acestea, voi nu trebuie să vă neliniştiţi. Căci eu doar v-am spus deja, nu o singură dată, că omul, dacă nu ar avea liber arbitru, n-ar mai fi om, ci doar un animal cu aspect uman.
- Pe oamenii de genul acesta cel mult i-ai putea dresa ca pe animale, spre a-i determina să facă vreo treabă oarecare, dar ei nu ar putea înţelege niciodată că munca lor este bună şi utilă pentru oamenii adevăraţi sau pentru oamenii-animale, şi astfel să se hotărască ei înşişi să efectueze aceste munci utile la timpul potrivit.
- Omul, care încalcă legea demonstrează prin aceasta că este un om liber, la fel ca şi cel care respectă legea de bunăvoie. De aceea, nici să nu judecaţi sau să condamnaţi vreodată pe cineva, ci doar povăţuiţi-l cu toată răbdarea şi blândeţea şi arătaţi-i celui rătăcit calea cea dreaptă. Dacă va vrea să o urmeze, va fi bine pentru el. Dar dacă nu va vrea, voi nu trebuie să-l siliţi, ci cel mult să-l îndepărtaţi dintr-o comunitate de oameni buni şi puri – căci un om care crede doar fiindcă a fost silit este de zece ori mai rău decât un rebel care îşi declară pe faţă necredinţa.
- Priviţi-i pe farisei modeni, acei popi, rabini, imami, predicatori, guru sau cum naiba se vor auto-numi! Ei nu sunt credincioşi decât de formă, forţaţi de împrejurări. Dar în sinea lor, ei nu cred în nimic şi nu urmăresc nimic altceva decât propriile plăceri.
- De aceea, atunci când vă veţi alege succesorii în numele meu, să aveţi mare grijă ca în primul rând să nu constrângeţi pe nimeni, şi în al doilea rând să-i îndepărtaţi pe aceia care vedeţi că vor să îmbrăţişeze cauza voastră doar dintr-un interes vremelnic.
- Desigur, voi veţi urma sfatul acesta. Şi totuşi, vor fi foarte mulţi aceia care vor intra în slujba voastră fie datorită unor constrângeri exterioare, fie pentru a-şi asigura astfel traiul. Dar pentru mine, aceia toţi vor face parte din armata întunecaților, iar în faţa lui Dumnezeu, lucrările lor dezgustătoare vor fi ca nişte mortăciuni împuţite.
- Adevăr vă zic vouă: Eu nu-i voi lua în seamă pe toţi cei care vă vor succeda în această funcţie şi care vor fi pregătiţi nu de către mine, ci de către oameni, în diferite şcoli lumeşti; căci doar întunecați îşi vor pregăti astfel ucenicii săi.
- Aceia însă, asupra cărora voi vă veţi aşeza mâinile şi pe care îi veţi boteza în numele lui Dumnezeu, pe aceia îi voi umple și cu spiritul meu. Şi pe aceştia eu însumi îi voi alege în toate timpurile drept urmaşi ai voştri şi îi voi confirma, trimiţându-le spiritul meu.
- Dar în timpurile viitoare vor fi tot mai puţini dintre aceştia, căci întunecați îşi vor mări foarte mult armata. Însă tocmai atunci când se va considera a fi cel mai puternic în lume, el se va prăbuşi pentru totdeauna! Aţi înţeles voi bine toate acestea?
- 1 Nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi…
sunt acum și aici cu voi…în voi…
Ioan 14/12…Autor: Yeshua
…Omule simplu tu nu crezi că,
eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în mine?
…Cuvintele pe care vi le spun eu,
nu le spun de la mine,
le spune Tatăl, care locuiește în mine,
și El face aceste lucrări ale lui…
…Credeți-mă ca eu sunt în Tatăl,
și Tatăl este în mine,
credeți cel puțin pentru lucrările acestea…
…Adevărat, adevărat vă spun că,
cine crede în mine,
va face și el lucrările pe care le fac eu,
ba încă va face altele
și mai mari decât acestea,
pentru ca eu mă duc la Tatăl…
…Și orice veți cere în numele meu,
voi face,
pentru ca Tatăl să fie proslăvit în fiul…
…Dacă veți cere ceva în numele meu,
voi face…
…Daca mă iubiți,
veți păzi sfaturile mele…
…Și eu voi ruga pe Tatăl
și El vă va da un alt Mângâietor,
care să ramână cu voi în veac,
și anume Duhul adevărului,
pe care lumea nu-l poate primi,
pentru că nu-l vede și nu-l cunoaște…
…Dar voi oamenilor simpli îl cunoașteți,
căci rămâne cu voi și va fi în voi…
…Spiritualitatea este cea mai profundă
înţelegere personală a ta omule,
în interacţiunile ta cu viaţa şi cu Dumnezeu,
…oricare ar fi acestea…
…Dumnezeu vorbeşte cu tine
în fiecare minut al fiecărei ore din fiecare zi…
…Nu eşti niciodată singur,
sau fără ajutor sau îndrumare,
consiliere sau sfaturi…
…Trebuie doar să-i pui o întrebare,
iar Dumnezeu îţi va răspunde direct şi imediat…
…Peste puțină vreme,
lumea nu mă va mai vedea,
dar voi oamenilor simpli
mă veți vedea pentru că eu trăiesc,
și voi trăiți…
…Nu vă voi lăsa orfani,
mă voi întoarce la voi,
am și venit la voi oameni simpli,
…sunt acum și aici cu voi…în voi…
…În ziua aceea,
veți cunoaște că eu sunt în Tatăl Meu,
că voi sunteți în mine și că eu sunt în voi…
…Omule simplu fă tot ce-ţi convine,
asta-i tot ce-ţi poţi cere de la tine…
…Dacă ai făcut tot ce-ai putut
şi lucrurile n-au mers,
nu-i datorezi scuze nimănui…
…Şi cu siguranţă nu trebuie
să te simţi prost în legătură cu asta
sau, mai rău încă, vinovat…
…Nu există nicio condiţie,
nicio circumstanţă, nicio problemă,
pe care dragostea nu le poate rezolva…
…Dragostea, pentru tine şi pentru alţii,
este întotdeauna soluţia…
…Cine are sfaturile mele și le păzește
…acela mă iubește,
și cine mă iubește va fi iubit de Tatăl meu…
…Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui…
Co-autor: un om simplu
- Mântuitorul[2] s-a arătat în 2006 unui rabin faimos,
…care l-a mărturisit drept Mesia…
Publicat pe 07/16/2012
În aprilie 2007 „ziarul Israel Today scrie acest titlu nemaipomenit: „Rabin descoperă numele lui Mesia”. „Rabinul Yitzhak Kaduri a fost foarte cunoscut pentru memoria fotografică şi memorizarea Bibliei, Talmudului, Rashi şi a altor scrieri iudaice. A fost un profesor şi un maestru cunoscut al seminarului Nahalat Yitzhak Yeshiva. A cunoscut înţelepţii evrei şi celebrităţi ale secolului trecut şi rabinii, care au trăit în Ţara Sfântă şi a păstrat credinţa în viaţa înainte ca statul Israel să se fi născut.
Kaduri a fost nu numai foarte stimat din cauza vârstei sale de 108 ani. El a fost carismatic şi înţelept, şi rabinii şefi se uitau la el ca la un Tsadik, un om neprihănit sau sfânt. El dădea sfaturi şi binecuvântări tuturor celor care îi cereau. Mii de oameni l-au vizitat pentru a cere sfatul sau vindecarea. Adepţii săi vorbesc de multe miracole şi elevii săi spun că el a prezis multe dezastre.”
Cu câteva luni înainte ca el să moară la vârsta de 108 ani şi-a surprins adepţii spunându-le că L-a întâlnit personal pe Mesia. El a declarat că a scris numele lui Mesia într-o notă. Website-ul lui oficial menţionează notiţa cu Mesia. David Kaduri, fiul lui de 80 ani a confirmat că tatăl lui în ultimii ani a vorbit şi a visat în exclusivitate despre Mesia şi venirea Lui: “L-a întâlnit pe Mesia într-o viziune”, a spus el. “Ne-a spus că va veni foarte curând.”
Kaduri a dat un mesaj în sinagogă sa la sărbătoarea Yom Kippur, Ziua Ispăşirii, de predare cum să recunoască Mesia. El a menţionat, de asemenea, că Mesia va apărea în Israel după moartea lui Ariel Sharon.
Când a murit Kaduri, mai mult de 200 000 de oameni s-au alăturat procesiunii funerare pe străzile din Ierusalim pentru a-şi exprima omagiile lor când acesta era dus la cimitir.
Înainte să moară acest învăţător al Israelului a scris numele lui Mesia într-o scurtă notiţa pe care a cerut-o să nu fie deschisă un an de zile. Un an mai târziu notiţa a fost deschisă în 2007. Când a fost deschisă s-au putut citi următoarele: „Cu privire la abrevierea numelui mesianic, El va ridica oamenii şi va dovedi că legea şi cuvântul sau sunt valide”.
Propoziţia în ebraică cu numele ascuns al lui Mesia este aceasta: „Yarim Ha’am Veyo- khiakh Shedvaro Vetorato Omdim”. Acronimul acestei propoziţii este abrevierea despre care Kaduri vorbea sau prima literă a fiecărui cuvânt formând numele Iisus sau Yehoshua sau Yeshua – cuvântul în ebraică pentru salvare.
Când numele Yehoshua a apărut în mesajul lui Kaduri, evreii ultra-ortodocși ai seminarului Yitzak Yeshiva din Ierusalim au susţinut că stăpânul lor nu a lăsat soluţia exactă pentru decodarea numelui lui Mesia.
Israel Today a vorbit cu doi dintre adepţii lui Kaduri, în Ierusalim, care au recunoscut că notă a fost autentică, dar foarte derutantă pentru adepţii lui, de asemenea. „Nu avem nici o idee cum rabinul a ajuns la acest nume al lui Mesia”, a spus unul dintre ei. Răspunsul pentru identitatea lui Mesia ca fiind Iisus presupus a fi descoperit lui Kaduri este absolut adevărat. Deci acesta a fost revelat lui Kaduri de către Iisus Însuşi care i-a apărut lui Kaduri tot aşa cum Iisus i-a apărut evreului Saul în drumul său spre Damasc, cu 2000 de ani în urmă.
Este cutremurător cum liderul învăţător al Israelului care până în 2006 a cercetat Scripturile şi a dorit fierbinte ADEVĂRUL DESPRE MESIA a găsit curajul să transmită „poporului ales” mesajul că Iisus Hristos este Mesia şi că se va întoarce în curând. Este din cale afară şi aproape de neconceput. Este deasemenea uluitor că i s-a spus că mesia se va întoarce după moartea lui Ariel Sharon.
2.1 La intervale mari timp, o fiinţă foarte evoluată din altă dimensiune
…s-a întrupat în formă umană…
Partea I
Autor: Dumnezeu
…Omule simplu, conștientizează că,
între vieţii sufletele au alegerea lor,
…unde și când să se întrupeze
pe ce planetă…galaxie…în ce epocă…
…Întreaga experienţă a tuturor sufletelor
este de a alege…
…Întotdeauna şi pentru totdeauna,
…alegere…alegere…alegere liberă…
…Alegerea fiinţelor divine…fiind divine…
…De ce eşti atât de uimit omule?
…Nu este scris…sunteţi Dumnezei?
…Omule simplu ține cont că,
…există atât de multe învățături
…în atât de multe Scripturi Sfinte,
şi nu fiecare cuvânt este adevărat…
…Au fost unele interpretări greşite,
unele neînţelegeri ale originalului…
…aşa că trebuie să alegi…să tot alegi,
şi nu este uşor să ştii,
care învățături sunt mai de crezut…
… Da, de aceea, la intervale mari timp,
o fiinţă foarte evoluată din altă dimensiune
s-a întrupat în formă umană,
pentru a prezenta cele mai mari adevăruri,
şi să fie un model, în formă umană,
…ceea ce va face mai posibil
pentru specia ta în curs de dezvoltare,
….a sorta aceste învățături…
…Când o fiinţă foarte evoluată
devine umană în formă,
va absorbi, îmbrăţişa şi întruchipa
toate aspectele umane,
până la cele mai mici detalii
şi caracteristici celulare…
…Prin urmare, nu este un străin,
ci este în întregime uman,
cu caracteristici de gândire și temperament,
de sensibilizare și de înțelegere,
pe care experiența sa le aduce…
…Şi astfel acest suflet
ar putea fi numit într-adevăr
…un om foarte evoluat…
…Omule nu-ți va servi la nici un scop util,
pentru a identifica individual
fiecare individ din istoria omenirii,
care a primit inspiraţia de la o entitate,
care s-a născut pe pământ,
ca o ființă foarte, foarte evoluată,
…care de fapt…a fost unul…
Co-autor: un om simplu
- Cine este Jeshua?
Conversaţii cu Jeshua, octombrie 2002
Jeshua, cine eşti? Eu sunt cel care a fost printre voi şi pe care aţi ajuns să-l cunoaşteţi ca Isus. Eu nu sunt acel Isus din tradiţia bisericii sau acel Isus despre care religiile voastre scriu. Eu sunt Jeshua-ben-Joseph ; am trăit ca om în carne şi oase. Am accesat conştiinţa Cristică înaintea voastră, dar am fost susţinut în aceasta de puteri care sunt dincolo de imaginaţia voastră din prezent. Venirea mea a fost un eveniment cosmic – m-am făcut eu însumi disponibil pentru aceasta.
Nu a fost uşor. Nu am reuşit în eforturile mele de a trece oamenilor imensitatea dragostei lui Dumnezeu. Au fost multe neînţelegeri. Am venit prea devreme, dar cineva trebuia să vină. Venirea mea a fost asemenea aruncării unei pietre într-un lac mare. Toţi peştii fug şi piatra cade la fund. Totuşi există unduiri vizibile mult timp după aceea. S-ar putea spune că tipul de conştiinţă pe care am dorit să-l transmit, a lucrat apoi în adâncuri. La suprafaţa apei au fost unduiri constante; interpretări bine intenţionate, dar greşite s-au întâlnit şi s-au luptat una cu cealaltă în numele meu. Cei care au fost atinşi de energia mea, pătrunşi de impulsul energiei Christice, nu au putut-o integra cu adevărat în realitatea lor fizică şi psihică.
A durat o lungă perioadă de timp până ce conştiinţa Christică să poată prinde rădăcini pe pământ. Dar acum a venit timpul. M-am întors şi vorbesc prin mulţi, prin tot şi tuturor celor care vor să mă asculte şi care au ales să mă înţeleagă în liniştea din inimile lor. Eu nu predic şi eu nu judec. Sincera mea speranţă este să vă vorbesc despre prezenţa vastă şi statornică a iubirii, ace- sibilă vouă în orice moment.
Fac parte dintr-o conştiinţă mult mai mare, o entitate mai mare, dar eu, Jeshua, sunt încar- narea unei părţi din acea entitate (sau câmp de conştiinţă). Nu-mi place prea mult numele de Isus, pentru că a devenit atât de prins într-o versiune distorsionată a ceea ce eu reprezint. “Isus” a fost trecut în proprietatea tradiţiilor bisericeşti şi a autorităţilor. El a fost modelat pentru a se potrivi intereselor patriarhilor bisericii timp de secole, atât de mult încât imaginea dominantă a lui Isus este acum atât de departe de ceea ce Eu reprezint, încât chiar vă rog să mă eliberaţi dacă puteţi de această moştenire.
Eu sunt Jeshua, om în carne şi oase,
eu sunt prietenul şi fratele vostru,
eu sunt familiarizat cu fiinţa umană în orice fel,
eu sunt călăuză şi prieten…
…Nu vă temeţi de mine,
îmbrăţişaţi-mă ca şi cum v-aţi îmbrăţişa
una dintre rudele voastre…
…Noi suntem o familie…
Yeshua/Jeshua, Isus sau Cristos
Energia Cristică pe care eu am venit să vi-o ofer provine dintr-o energie colectivă, care a trecut dincolo de lumea dualităţii. Acest lucru înseamnă că recunoaşte contrariile ca bine şi rău, lumină şi întuneric, a da şi a lua, drept aspecte ale uneia şi aceleaşi energii. A trăi din realitatea conştiinţei Cristice înseamnă că acolo nu există nici o luptă cu nimic. Există o acceptare completă a realităţii. Această absenţă a luptei sau a rezistenţei este principala sa caracteristică. Din moment ce Cristos (sau energia Cristică) recunoaşte extremele tuturor gândurilor, sentimentelor şi acţiu- nilor ca manifestare a energiei divine, nu poate exista dualitate, nici judecată de felul “ea” (energia Cristică) experimentează realitatea.
Să vă dau un exemplu. Când energia Cristică din voi priveşte un conflict armat între oa- meni, inima ei plânge pentru soarta învinsului, dar ea nu judecă. Ea simte durerea şi umilinţa cu fiecare lovitură, şi inima ei este plină de compasiune, dar ea nu judecă. Ea priveşte atacatorul, pe cel cu arma, care are puterea, care provoacă durerea, şi simte ura şi amărăciunea din el, şi inima ei se întristează, dar ea nu judecă. Inima lui Cristos îmbrăţişează întregul spectacol cu profundă compasiune dar fără judecată, pentru că ea recunoaşte toate aspectele ca experienţe prin care a trecut ea însăşi. Ea însăşi a trăit toate aceste roluri, de agresor şi victimă, de stăpân şi sclav, şi ea a ajuns la înţelegerea faptului că ea nu este nici unul dintre ei, ci cea care stă la baza amândurora.
Energia Cristică a trecut prin toate energiile dualităţii. S-a identificat cu întunericul, apoi cu lumina, dar prin toate, ceva a rămas la fel. Şi atunci când ea a realizat că aceste “asemănări” stau la baza tuturor experienţele ei, conştiinţa ei a obţinut un nou tip de unitate: ea a fost “christificată”. Energia christificată a fost energia pe care am venit să vi-o ofer.
Cine am fost Eu este destul de greu de explicat. Voi încerca acest lucru prin distincţia între trei “identităţi”: Yeshua/Jeshua, Isus şi Cristos. Eu, cel care vă vorbeşte acum, sunt Jeshua. Am fost fiinţa umană care a purtat energia Cristică în întruparea mea pe Pământ. Această energie poate fi, de asemenea, numită Cristos.
Isus – în terminologia mea – este numele pentru omul îndumnezeit, care a fost rezultatul infuziei de energie Cristică în realitatea fizică şi psihologică a lui Jeshua.
Această energie Cristică a fost turnată în Jeshua de sferele de Lumină, care sunt – din pun- ctul vostru de vedere – situate în viitorul vostru. Isus a fost omul care a înfăptuit minuni, şi a făcut profeţii. Isus a fost un emisar al sferelor de lumină, încarnat în mine. De fapt, el a fost viitorul meu sine. Isus a fost, din perspectiva mea ca Jeshua omul care trăia pe pământ, sinele meu viitor, care a devenit una cu energia Cristică. Deoarece Cristos a fost în mod clar prezent şi vizibil în el pentru mulţi oameni din jurul lui, el le-a părut a fi divin.
Eu, Yeshua/Jeshua, am fost un om în carne şi oase. Unicul şi într-o anumită măsură artifi- cialul aspect al “construcţiei-Isus” a fost faptul că a/am primit Cristicul meu sine din viitor. Nu am devenit cristificat, pe baza trecutului meu şi a experienţelor acestuia. Nu am atins ilumi- narea într-un mod natural, ci prin intermediul unei intervenţii din afară ca să spunem aşa, a unei infuzii de energie Cristică din viitor. Am fost de acord să joc acest rol înainte de începutul acestei vieţi. Am fost de acord să fiu “eclipsat” de prezenţa lui Isus, ca un act de serviciu divin, şi, de asemenea, din cauza unei dorinţe profund simţite de a cunoaşte realitatea potenţialelor mele cele mai profunde.
Isus, sinele meu viitor din sferele de lumină, a devenit una cu energia Cristică. Cu toate acestea, el nu reprezintă întreaga energie Cristică aici pe pământ, pentru că această energie, cuprinde mai mult decât Isus. El este o parte sau o celulă de-a ei.
Cristos sau energia Cristică (aceasta este mai mult ca un câmp de energie decât o entitate cu caracter personal) este o energie colectivă care are mai multe aspecte sau “celule”, care cooperează în aşa fel încât să funcţioneze ca un “organism”. Toate celulele aduc o contribuţie unică la întreg şi se experimentează pe ele însele ca individualităţi fiind de asemenea în acelaşi timp parte a întregului. Am putea numi aceste mai multe aspecte ale energiei Cristice îngeri sau arhangheli. Acesta este semnul distinctiv al îngerilor care au un sentiment de individualitate, precum şi un grad înalt de altruism, care le permite să se simtă una cu energiile colective şi să fie cu bucurie în serviciul lor. Noţiunea de (arc) înger (arhanghel) este elucidată în ultimul capitol din seria Lucrători în Lumină (” Sinele vostru de Lumină”).
3.1 La intervale mari de timp, o fiinţă foarte evoluată din altă dimensiune
…s-a întrupat în formă umană…
Partea II
Autor: Dumnezeu
…Ființele evoluate,
de altfel ca şi tine omule simplu,
sunt acele suflete,
care manifestă divinitatea în formă fizică…
…Sunt suflete,
care au ales să se întrupeze
în fizicul din dimensiunea ta omule,
pentru ca ele să aibă experienţa divinități lor
…prin ajutorarea altor suflete…
…Şi astfel, o ființă foarte evoluată
trăieşte în anii de maturizare,
ca orice alt membru al specie tale,
apoi când se maturizează
începe să facă munca,
de a ajuta specia ta să se trezească…
…Uneori chiar şi înainte,
începe să ajute când este doar un copil…
…este aproape întotdeauna un copil,
care iese în evidență,
şi s-ar putea să-i fi surprins pe alţii oameni,
cu ceea ce părea să ştie…şi cu ce a spus…
…Dar singurul obiectiv al ființei evoluate
a fost să lase informaţii aici pe pământ
într-un mod care,
să implementeze idealuri mai înalte
pentru evoluția culturi de pe pământ,
care este o societate încă în curs de dezvoltare…
…Când o ființă evoluată a venit pe pământ,
ei au vorbit cu oamenii…uneori bătrânii săi,
iar mai târziu în viaţă şi-au oferit învățături,
care au fost auzite şi au fost amintite,
în unele cazuri timp de secole…
…A fost, de asemenea, un model,
prin comportamentul său,
de felul în care o specie trezită ar putea trăi…
…Aceasta a fost
cea mai semnificativă contribuţie
de prezentare…
…a culturii ființelor evoluate,
…a mijloacelor sale de furnizare a mesajelor…
…Unele fiinţe foarte evoluat au lăsat scrieri,
adăugând idei la cultură în multe forme,
de la romane…la poezie…la divertisment dramatizat,
în care au pus adevăruri enorme…
…Unele dintre aceste adevăruri sunt:
…eliminarea conceptul de a fi vreodată ofensat
și cu atât mai puțin să cauți razbunare…
…oferă-i doar binecuvântări celui, care te răneşte,
și fă-o în orice tip de apărare…
…Astfel de idei au fost introduse
în cultura specie tale omule simplu,
unele nu au fost scrise…
…dar sunt de fapt onorate…
Co-autor: un om simplu
3.2 Misiunea lui Isus pe pământ
Isus a fost o energie din viitor, care a venit pe pământ pentru a aduce iluminare şi cunoaştere umanităţii. El a venit din altă lume sau chiar dimensiune, şi a adus cu el energia elevată a realităţii sale. Conştiinţa Sinelui său Superior a rămas intactă în timp ce a fost încarnat pe pământ. Datorită prezenţei sale în mine, Jeshua, mi-am putut da seama cu uşurinţă de flexibilitatea legilor materiei şi am putut “face miracole “.
Motivul pentru care personalitatea lui Isus/Jeshua a venit pe pământ a fost de a crea o deschidere sau o poartă către o stare diferită de conştiinţă. Am vrut să dau un exemplu pentru posibilităţile care sunt disponibile fiecărei fiinţe umane.
În sferele de lumină din care Isus a venit, s-a considerat că pământul se îndreaptă într-o direcţie care s-ar putea termina într-un mare întuneric şi o auto-alienare a sufletelor implicate în experimentul pământ. S-a decis că va fi dat un impuls puternic pentru o schimbare care să arate în mod clar fiinţelor umane opţiunile disponibile pentru ele. Prin trimiterea energiei personalităţii lui Isus, am vrut să punem o oglindă în faţa fiinţelor umane şi să le reamintim propria lor origine divină şi potenţialele latente care zac în interiorul lor: potenţiale pentru pace, libertate şi măiestria de sine.
Fiecare fiinţă umană este maestrul propriei sale realităţi. Voi vă creaţi propria voastră realitate în fiecare moment. Voi sunteţi capabili să vă eliberaţi de o realitate mizerabilă sau nesatisfăcătoare şi să permiteţi Luminii să intre şi să vă transforme creaţia. Omul este propriul său stăpân, dar el are tendinţa de a-şi ceda puterea unor autorităţi din afară care pretind că cunosc adevărul şi doresc ce-i mai bun pentru el. Acest lucru se întâmplă în politică, medicină, educaţie, etc. Aşa că, “industria voastră de divertisment” este plină de imagini false despre fericire, succes şi frumuseţe, care nu servesc nimănui, cu excepţia celor care le construiesc. V-aţi gândit vreodată câţi bani se cheltuiesc doar cu crearea de imagini? În mass-media, ziare, filme, la radio şi tele- viziune, imaginile sunt răspândite tot timpul. De unde provin aceste imagini? De ce sunt acolo? Cine le desenează?
Imaginile sunt un mijloc de exercitare a puterii asupra oamenilor. Imaginile îi pot face pe oameni servili şi deconectaţi de la nevoile lor reale, fără folosirea forţei fizice sau violenţei. Imaginile îi pot face pe oameni să-şi cedeze în mod voluntar propria lor putere şi valoare de sine. Acestea vă induc în eroare într-un mod în care nu trebuie să fiţi deloc forţaţi în mod violent, veţi accepta valorile portretizate de imagini ca fiind ale voastre şi veţi acţiona în acord cu ele. Acesta este ceea ce noi numim controlul invizibil al minţii şi este larg răspândit în “liberele” voastre societăţi occidentale.
Funcţia Luminii este în primul rând să aducă claritate, conştientizare şi transparenţă struc- turilor invizibile ale gândurilor şi sentimentelor ce vă modelează viaţa. Lumina este opusul con- trolului minţii. În realitatea în care lumina intră, ea sfărâmă numai legăturile de putere şi de autoritate şi dărâmă ierarhiile bazate pe acestea. Aduce abuzul de putere în lumină şi eliberează oamenii de deziluzii şi de iluzia că şi-au pierdut puterea de autodeterminare.
Isus a fost o ameninţare pentru ordinea guvernării din timpul în care a trăit. Prin ceea ce el le-a spus oamenilor şi puritatea a ceea ce a radiat, el a provocat structurile de putere să-şi arate adevărata lor faţă. Acest lucru a fost de nesuportat şi inacceptabil ierarhiei existente.
Rolul de Lucrător al Luminii, pe care Isus l-a luat asupra sa, a fost greu, mai ales pentru mine,Jeshua, fiinţa umană care a acceptat să susţină această energie intensă, luminoasă în timpul vieţii mele. Eu, Jeshua, am fost aproape eclipsat de forţa “prezenţei” lui Isus, prezenţa viitorului meu sine! Deşi m-a umplut cu mari intuiţii, dragoste şi inspiraţie, a fost o provocare din punct de vedere fizic să port sau să “ţin” energia lui. Nu am putut integra cu adevărat energia lui în fiinţa mea fizică – celulele din corpul meu “nu erau gata” încă pentru asta – aşa că la nivel fizic corpul meu a fost epuizat de purtarea acestor energii intense de Lumină.
În afară de aspectul fizic, susţinerea energiei Cristice a fost şi o povară psihologică. Mi-a fost foarte greu să privesc cum natura energiei Cristice a fost frecvent greşit înţeleasă chiar de către cei mai apropiaţi prieteni sau “discipoli” ai mei .Ca fiinţa umană care am fost, uneori am devenit disperat şi m-am îndoit de valoarea călătoriei în care m-am angajat. Am simţit că lumea nu era pregătită pentru energia Cristică. Am simţit că esenţa sa nu a fost recunoscută. Isus a fost cu adevărat un pionier al timpului său.
3.2.2 La intervale mari timp, o fiinţă foarte evoluată din altă dimensiune
…s-a întrupat în formă umană…
Partea III
Autor: Dumnezeu
…Şi a fost un om simplu pe nume Isus,
care a spus:…iubiţi-vă duşmanii,
binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă,
faceţi-le bine celor care vă urăsc,
şi rugaţi-vă pentru ei,
…pentru cei care vă folosesc şi vă persecută…
…dacă un om te loveşte pe obrazul drept,
întoarce-te şi oferă-i obrazul stâng…
…A mai fost omul simplu numit Buddha,
care le-a spus discipolilor săi că,
chiar dacă bandiţii de pe un drum
i-au atacat şi i-au jefuit,
minţile voastre nu vor fi afectate de acest lucru,
şi nici pentru această chestiune
nu trebuie să dați drumul cuvintelor rele,
…veți rămâne plini de griji şi milă,
cu o minte de iubire…renunţând la ură…
…veți trăi gânduri de dragoste universală…
pentru acele personae…
…Și a mai fost omul simplu numit Mahommet,
care a spus, dacă Allah călăuzeste o peroană
prin intermediul tău,
aceasta călăuzire este mai bună pentru tine
…decât tot ceea ce există pe Pământ…
…Acestea sunt idei
care nu sunt acceptate sau practicate
în cultura omenirii la momentul respectiv,
sau chiar de azi…
…dar cei care le-au spus au fost inspiraţi…
…Nu are relevanță discuțiile că,
au fost…sau nu…sau dacă…
aceste ființe evaluate s-au întrupat
…în Isus, Moise, Budha sau Mahommet…
…Acest lucru a devenit deja
o distragere a atenţiei de la mesajul lor!
…Este ca şi cum minunea şi gloria lor lor,
înţelepciunea şi înţelepciunea mesajului lor,
ar trebui să fie considerate într-un mod diferit,
pentru că ar fi putut fi inspirit
…de o fiinţă foarte evoluată,
…sau pentru că ei…ei înşişi,
au fost o astfel de fiinţă,
care provin dintr-o altă dimensiune
şi s-au născut în umanitate
pentru a ajuta specia umană…
…Cu toate acestea,
de ce ar trebui ca originea
oricărui mesaj sau modelare
să aibă mai multă importanţă decât conţinutul?
…Efectul dat de ființele evoluate,
care au oferit o asistenţă inspirată
în procesul tău evoluţiei omule simplu,
nu a fost menit să te determine
să-ţi pui la îndoială trecutul,
ci să te inspire pentru a-ți crea un viitor glorios…
…Adevărul este adevărul…indiferent de sursă…
Co-autor: un om simplu
3.3 Urmările venirii lui Isus pe pământ
Prin venirea lui Isus pe pământ, o sămânţă a fost plantată. Aceasta a fost sămânţa energiei Cristice. Oamenii au fost mişcaţi de ceea ce am spus şi am făcut, şi inconştient, la nivelul sufletului, ei au recunoscut energia Cristică. Adânc în sufletele lor, o aducere-aminte a fost tulburată. Ceva a fost atins şi pus în mişcare.
La suprafaţă, la nivelul a ceea ce poate fi văzut şi simţit în lumea fizică, venirea mea a creat multă agitaţie. În virtutea legii dualităţii, puternica infuzie de Lumină crează o reacţie puternică a Întunericului. Aceasta este doar o chestiune de logică. Lumina este ca un revelator. Ea vrea să rupă structurile de putere şi să elibereze energiile întemniţate. Întunericul este energia care vrea să suprime şi să controleze. Deci, aceste două energii au interese opuse. În cazul în care una câştigă în putere, cealaltă va contraataca pentru a se apăra şi a restabili echilibrul. Astfel, venirea mea pe pământ a iniţiat, de asemenea, multă luptă şi multă violenţă, ca o contra-reacţie la Lumina pe care am venit să o răspândesc.
Persecuţia adepţilor mei, primii Creştini, este un exemplu al acestei violente contrareacţii. Dar Creştinii înşişi, fondatorii Bisericii, nu au fugit de violenţă în preocuparea lor de a răspândi învăţăturile mele. Gândiţi-vă la cruciade şi la Inchiziţie. În numele lui Christos, s-au făcut cele mai barbare fapte ale întunericului, atât de către creştini cât şi de către necreştini.
Maeştrii Luminii, care au decis să mă trimită ca un emisar pe pământ, erau conştienţi de faptul că energia intensă şi fără precedent a lui Isus ar putea provoca reacţii puternice ale întune- ricului. Isus a pătruns în realitatea de pe pământ ca o cometă. A fost un fel de măsură de urgenţă a sferelor de lumină, de la energiile care erau profund îngrijorate de pământ şi de locuitorii săi. A fost o ultimă încercare de a devia direcţia în care Pământul se îndrepta, un mod de a întrerupe ciclurile de ignoranţă şi de distrugere, care păreau să se repete de la sine.
Rezultatele au fost ambigue. Pe de o parte, Lumina lui Isus a invocat mult Întuneric (din cauza contra reacţiei). Pe de altă parte, seminţele conştiinţei Cristice au fost plantate în inimile unui mare număr de oameni. Un motiv important pentru venirea mea a fost de a trezi sufletele Lucrătorilor în Lumină de pe pământ. (A se vedea alte materiale transmise pentru explicarea noţiunii de Lucrător în Lumină). Aceştia au fost cei mai sensibili şi mai receptivi la energia mea, deşi mulţi erau pierduţi în densitatea şi întunericul din planul terestru. Lucrătorii întru Lumină sunt de fapt emisari ai Luminii, cu aceeaşi misiune ca Isus. Diferenţa este că, în întruparea lor într-un corp fizic, ei sunt mai puţin conectaţi la Sinele lor Superior divin decât am fost Eu. Ei sunt mai înrobiţi poverilor karmice şi iluziilor din planul terestru. Ei sunt mai legaţi de trecut. Cu întruparea lui Isus, ceva special a apărut. Isus nu purta nici o povară karmică din trecut şi el putea, prin urmare, să păstreze mai uşor legătura cu divinitatea Sa. El a fost aici, într-un mod oarecum artificial, o prezenţă din viitor, fiind şi aici şi acolo în acelaşi timp.
Conştiinţa fiinţelor de Lumină, care în comun au decis să “insereze” energia lui Isus în realitatea pământ în acel timp nu a fost perfectă şi atotcunoscătoare. Fiecare fiinţă conştientă este într-un proces de dezvoltare şi înţelegere de sine tot timpul. Printre oameni, există o credinţă persistentă că totul este predestinat de un fel de plan divin; în spatele acestei credinţe stă conceptul unui Dumnezeu dominant, omniscient. Acest concept este fals. Nu există nici o predestinare dată de o forţă exterioară. Există doar probabilităţi care sunt rezultatul alegerilor voastre interioare pe care voi le faceţi. Venirea mea pe pământ a fost bazată pe o decizie luată de o energie colectivă de lumină, din care făcea parte şi Isus. A fost o alegere care a implicat riscuri şi un rezultat impre- vizibil.
Energia colectivă de lumină la care mă refer este un tărâm angelic, care este profund conectat la pământ şi la umanitate, deoarece a ajutat la crearea omului şi a pământului. De fapt, sunteţi parte din ea, şi deloc separaţi de ea, dar noi vorbim acum despre multidimensionalitate, adică de un nivel de conştiinţă care se află în afara cadrului vostru de timp liniar. Într-o altă dimensiune sau alt cadru de timp, voi sunteţi aceşti îngeri care alcătuiesc sferele de lumină, din care Isus a coborât pe pământ. (A se vedea ultimul capitol din seria Lucrători în Lumină (“Sinele vostru de lumină”) pentru o explicaţie în profunzime a multidimensionalităţii şi a naturii voastre angelice). Voi – Lucrătorii în Lumină – sunteţi mult mai interconectaţi cu “evenimentul Isus”, această infuzie de energie Cristică pe pământ, decât vă închipuiţi voi. Acesta a fost într-o oarecare măsură, un efort colectiv, la care toţi aţi contribuit, şi în care Eu, Jeshua, am fost reprezentantul vizibil, fizic.
Mesajul meu a fost că energia Cristică este prezentă în toate fiinţele umane ca o sămânţă. Când vă uitaţi la mine ca la un fel de autoritate, mi-aţi înţeles greşit mesajul. Mi-am dorit şi încă mai doresc să vă invit să credeţi în voi înşivă, pentru a găsi adevărul în inima voastră, şi să nu credeţi în nici o autoritate din afara voastră.
În mod ironic, religia creştină oficială m-a plasat în afara realităţii voastre ca pe o autoritate căreia să vă închinaţi şi să vă supuneţi. Acest lucru este exact opusul a ceea ce am vrut. Ceea ce am vrut să vă arăt este că puteţi fi un Cristos viu voi înşivă.
Vă rog acum să vă recunoaşteţi Cristul interior, şi mie să-mi redaţi umanitatea mea. Eu sunt Yeshua/Jeshua, om în carne şi oase, un adevărat prieten şi frate pentru voi toţi.
© Pamela Kribbe
www.jeshua.net
3.3.1 La intervale mari timp, o fiinţă foarte evoluată din altă dimensiune
…s-a întrupat în formă umană…
Partea IV
Autor: Dumnezeu
…Sunt astfel de fiinţe evoluate
întrupate pe planeta noastră acum?
…Nu ar servi nici un scop util
pentru a urmări această linie de cercetare…
…Dacă ți-aş spune omule simplu, da,
ai vrea să afli imediat identitatea acelei entităţi…
…Dacă ți-aş spune, nu,
nu este nimeni din acest moment în istoria ta,
mi-ai cere apoi să-l identific pe cel,
care a fost cel mai recent în trecutul tău…
…În toate cazurile,
pentru a identifica pe oricine dintre voi,
din trecut sau din prezent,
în calitate de membru al unei specii trezite
dintr-o altă dimensiune,
…ar putea ca în minţile unora
să se invalideze unele mesaje foarte importante,
pe care oamenii le-au cel puţin parţial îmbrăţişat,
…sau, în sens invers,
ar putea face ca excesiv fiecare cuvânt
pe care l-au rostit sau l-au scris aceștia,
să-l transformați în următorul lucru,
în care voi ați ales să credeți,
…în loc de propiile mesaje…
…Nu există,
nici o parte din fiinţele foarte evoluate,
care să-i ajute pe oameni,
…dacă tot ce au făcut până acum
a fost să facă umanitatea să caute ajutor de la ei…
…Ideea este ca fiinţele umane
să obţină o conştientizare a ceea ce sunt,
nu să înlocuiască, pentru asta,
o conştientizare a ceea ce este altcineva…
…Da, religiile voastre au făcut deja asta!…
…Nu aveți nevoie ca procesul să se repete…
…Scopul întregii misiuni,
în care ființele foarte evaluate
încearcă să ajute omenirea
nu este să înlocuiască măreţia omenirii
cu propria lor măreție,
…ci să sporească măreţia omenirii
cu un cuvânt bine ales
sau o idee oferită speciei voastre
…pe ici…pe colo,
pentru a fi luată în considerare…
Co-autor: un om simplu
- Mellen-Thomas Benedict[3] povesteşte în cartea sa
“Journey Through the Light and Back”
În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că am fost dela salvați şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne corectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă “a doua venire”. I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa. Lumină părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris.
L-am întrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă?” şi Dumnezeu a spus, cu multă iubire: “Nu-mi pasă.” A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate.
Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori ca toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală, toate sunt importante.
Am trecut dincolo, în timpul experienţelor mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip.
El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună. Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe.
Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari.
După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? Da! Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. Este o parte din ceva mult mai mare.
Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic, care să determine o schimbare a conştienţei.
Această schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei. După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret.
În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem. După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, ca şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm.
Vom vedea cu adevărat înţelepciunea vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea. Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă. Acest corp este viu deja de o veşnicie.
- Fundaţia unui pământ nou
…este un cer nou…conştiinţa trează…
Pământul nou[4] nu este o utopie. Nu este noţiunea de pământ nou doar o ala viziune utopică? Nu, deloc. Toate viziunile utopice au în comun proiecţia mentală a unui viitor în care totul va fi bine, noi vom fi salvaţi, va fi pace şi armonie şi problemele noastre se vor sfârşi. Au existat multe astfel de viziuni utopice. Unele au sfârşit în dezamăgire, altele în dezastru.
În centrul tuturor viziunilor utopice se află una dintre principalele disfuncţii structurale ale vechii conştiinţe: căutarea salvării în viitor. Singura existenţă pe care o are viitorul este gândul din mintea voastră, astfel că atunci când căutaţi în viitor salvarea, în mod inconştient căutând salvarea
în mintea voastră, sunteţi prinşi în capcana formei a egoului.
„Şi am văzut cer nou şi pământ nou”, scrie profetul biblic. Fundaţia unui pământ nou este un cer nou — conştiinţa trează. Pământul…realitatea exterioară…este doar reflexia sa în afară.
Apariţia unui cer nou şi, implicit, cea a unui pământ nou, nu sunt evenimente viitoare care ne vor elibera. Nimic nu ne va elibera, fiindcă doar momentul prezent ne poate elibera. A realiza aceasta înseamnă a vă trei. Trezirea ca eveniment viitor nu are niciun înţeles, căci trezirea înseamnă realizarea Prezenţei.
Aşadar, cerul nou conştiinţa trezită nu este o stare de atins în viitor. Un cer nou şi un pământ nou răsar în voi în acest moment, iar dacă nu răsar în acest moment, atunci nu sunt altceva decât un gând în mintea voastră şi prin urmare nu răsar deloc. Ce le-a spus Isus discipolilor?
„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntru vostru”. În Predica de pe munte, Isus face o profeţie pe care puţini oameni au înţeles-o până astăzi. El spune: „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.” In versiunile moderne ale Bibliei, „blânzi” este tradus ca „umili” (autorul se referă la versiunea în limba engleză a Bibliei). Cine sunt cei blânzi sau umili, şi ce înseamnă că ei vor moşteni pământul?
Cei blânzi sunt cei lipsiţi de ego. Ei sunt ci care au realizat că adevărata lor natură esenţială este conştiinţa şi recunosc esenţa în toţi „ceilalţi”, în toate formele de viaţă. Ei trăiesc în starea de abandon şi simt astfel unitatea lor cu întregul şi cu Sursa. Ei întruchipează conştiinţa trează, care
modifică toate aspectele vieţii de pe planeta noastră, inclusiv natura, căci viaţa pe pământ este inseparabilă de conştiinţa umană care o percepe şi interacţionează cu ea. În acest sens pot fi înţelese spusele christice: cei blânzi vor moşteni pământul.
O specie nouă apare pe planeta noastră. Ea apare acum şi voi înşivă sunteţi această specie!
Acţiunea conştientă reprezintă aspectul exterior al următoarei etape a evoluţiei conştiinţei pe planeta noastră. Cu cât ne apropiem mai mult de sfârşitul stadiului evolutiv actual, cu atât mai disfuncţional devine egoul, aşa cum omida devine disfuncţională chiar înainte să se transforme în
fluture. Dar noua conştiinţă răsare chiar în timp ce cea veche se topeşte.
Suntem în mijlocul unui eveniment de seamă în evoluţia conştiinţei umane, dar nu veţi auzi vorbindu-se despre aceasta la ştirile de seară. Pe planeta noastră, şi poate simultan în multe părţi ale galaxiei noaste şi dincolo de ea, conştiinţa se trezeşte din visul formei. Aceasta nu înseamnă că toate formele (lumea) vor dispărea, deşi foarte multe aproape cu siguranţă o vor face.
Ci înseamnă că acum conştiinţa poate începe să dea naştere formei fără să se piardă în ea. Poate rămâne conştientă de sine chiar în timp ce creează şi experimentează forma. De ce-ar con- tinua să creeze şi să experimenteze forma? Pentru a se bucura de ea. Cum face conştiinţa acest lucru? Prin intermediul oamenilor treziţi, care au aflat înţelesul acţiunii conştiente.
Acţiunea conştientă înseamnă armonizarea scopului vostru exterior…ceea ce faceţi…cu scopul interior…trezirea şi rămânerea în trezie. Prin acţiunea conştientă deveniţi una cu scopul exterior al universului. Conştiinţa curge prin voi în această lume. Curge în gândurile voastre şi le
inspiră. Curge în ceea ce faceţi şi oferă îndrumare şi forţă acţiunilor.
Nu ce faceţi, ci cum faceţi ceea ce faceţi reprezintă factorul care hotărăşte dacă vă împliniţi destinul. Iar modul în care faceţi ceea ce faceţi este determinat de starea voastră de conştiinţă.
O răsturnare a priorităţilor voastre se produce atunci când scopul principal pentru care faceţi ceea ce faceţi devine acţiunea în sine sau, mai degrabă, curentul de conştiinţă care curge în ceea ce faceţi. Curentul de conştiinţă este cel care determină calitatea. Altfel spus, în orice situaţie şi în orice faceţi, starea conştiinţei voastre este factorul primordial; situaţia şi ceea ce faceţi este cel secundar. Succesul „viitor” depinde şi este inseparabil de conştiinţa din care se naşte acţiunea.
Aceasta poate fi ori forţa reactivă a egoului, ori atenţia vigilentă a conştiinţei treze. Adevărata acţiune de succes se naşte din acel câmp de atenţie vigilentă şi nu din ego şi gândirea condiţionată inconştientă.
Fă-ţi griji pentru conştiinţa ta, nu pentru reputaţia ta. Conştiinţa este ceea ce eşti tu, repute- ţia este ceea ce gândesc ceilalţi despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalţi despre tine, este problema lor. În continuare voi prezenta crezul și frământările unui oarecare om simplu în lupta sa pentru a-și descoperi propia natură și a se accepta așa cum este și cu bune și cu rele. Sunt primi pași în conștientizarea a cine este el cu adevărat.
Sunt un om simplu[5]…Nu sunt un om perfect, dar sunt un om simplu, un om sincer. Se mai întâmplă să greșesc, să am nevoie de puțin răgaz, să am nevoie de timp petrecut în singurătate…Am zile bune, am zile mohorâte, am momente în care aș plânge, am momente în care mă simt de neînvins. Mai sunt și zile în care mi se pare că am ales drumul greșit, că poate când trebuia să alerg am mers prea încet, că poate la un moment dat am dat prea mult și m-am mulțumit cu prea puțin, că am pierdut ani așteptând o schimbare.
Întreaga noastră viață depinde de alegerile noastre. Pe cine iubim, pe cine așteptăm, pe cine iertăm, pe cine rănim, pe cine îmbrățișăm, care ne sunt prietenii, pe cine alungăm din viața noastră… Fiecare alegere schimbă ziua de mâine. Fiecare schimbare de drum înseamnă mister, noutate și mult risc. Deseori ne simțim pregătiți pentru a risca, alteori parcă este mai bine așa, să ne bucurăm de ce este sigur.
Am avut și am momente în care simt că nu mai pot, că lanțul bicicletei mele a căzut rupt și pedalez în gol. Am impresia că alerg dar prea încet, că nu voi atinge orizontul dorit. Durează cinci, zece minute. Durează o zi, două. Apoi realizez că depinde de mine. Depinde de voința mea, de cât de mult insist, de cât de mult îmi doresc ca visul meu să se realizeze. Am încetat să mai privesc în jur, să caut scuze și să aștept un mic ajutor. Am încetat să am păreri de rău.Nu ptr ca nu le-am simtit…ci ptr ca odata incoltite in suflet acolo raman si dor de fiecare data cand le simti…
Acum pedalez cât pot eu de tare pentru că depinde de mine. Cu o pauză din când în când, fără grabă, voi ajunge unde îmi doresc. Vom ajunge unde ne dorim, trebuie doar să cumpărăm o bicicletă bună și să pedalăm, să mergem înainte. Nu contează viteza, TU mergi înainte. Două fețe. Două eu. Zâmbet și lacrimi. Fericire și tristețe…
Am ridicat ziduri împotriva tuturor, m-am ascuns de iubire pentru că mi-a trebuit ceva timp pentru a-mi vindeca sufletul de atâtea răni. Sunt momente în care mi se pare că sufletul meu este un câmp de război, luptă între bine și rău, răbdare și haos. Mi-a trebuit timp pentru a dărâma zidurile din jurul meu, pentru a crede în oameni încă o dată, pentru a mia oară. Mi-a trebuit pentru a înțelege că sub caracterul meu de fier se ascunde un om simplu, un om deseori mult prea timid și naiv. În timp n-am mai pretins să fiu înțeleasăde ceilalți pentru că mi-a trebuit timp pentru a-mi cunoaște limitele, visele și slăbiciunile.
Suntem încăpățânați, picăm și ne ridicăm. Îmi iubesc caracterul și totuși mă sperie atât de mult. De ce? Pentru că depinde de iubire, de îmbrățișări, de susținere. Pentru că mă ascund sub o mască, încerc să fiu puternic. Fiecare om construiește ziduri și pentru a se apăra de tot ce este rău. Doar dragostea le poate distruge. Atunci te dezbraci de tot ce te temi și fiecare defect devine o calitate. Cine are curaj, cine riscă, cine pică și se rănește pentru a ajunge la sufletul tău și sare peste aceste ziduri … merită o șansă, primește-l cu brațele deschise.
Deseori mi se întâmplă să mă gândesc la lucruri sau oameni pierdute pe drum. Deseori petrec ore în șir gândindu-mă că poate anumite dezamăgiri m-au făcut să am mai puțină încredere în oameni, să nu mai ascult cuvinte sau răutăți fără sens…să ignor oamenii fățarnici și invidioși… sau in cel mai bun caz să le demonstrez că pentru mine ei nu contează… Prefer totusi…deocamdată să îi las să simtă că pentru mine ei nu înseamnă nimic. Nici cei, care mă critică fără să mă cunoască, nici cei, care consideră că în locul meu ar proceda altfel, nici măcar pe cei, care probabil au impre- sia că aceste rânduri nu sunt trăite…nu sunt simțite… Se înșeală… De aceea prefer să-i ignor. Am suficienți prieteni care, deși îi pot număra pe degetele de la o mână, îmi sunt suficienți. Știu că mă pot baza pe ei, atunci când rad cu lacrimi sau plâng pâna mă desfigurez… Pentru ei voi ramane intotdeauna un prieten. Iar mie îmi este suficient.
Se mai întâmplă din când în când să ai nevoie de câteva clipe de singurătate, să stai de vorbă cu tine, să-ți asculți dubiile, să te convingi că ești pe drumul cel bun și este bine să visezi, să lupți pentru ce-ți dorești.
Se mai întâmplă să crezi că visezi la cai verzi pe pereți și te întrebi dacă într-adevăr ai luptat îndeajuns, dacă chiar meriți să ți se îndeplinească acest vis deși deseori ai greșit, n-ai iertat destul, n-ai ascultat prea mult, sau pur și simplu n-ai fost destul de răbdător.
Se mai întâmplă să-ți critici caracterul dar realizezi că prezentul este oglinda trecutului, realizezi că o floare devine mai puternică după nenumărate ploi, că blândețea se pierde după nenu- mărate lovituri, că optimismul devine o armă cu care poți lupta împotriva celorlalți.
Pe drumul vieții pășim ținându-ne de mână dar mai târziu mulți se pierd pe drum sau îți dau brânci tocmai când ai nevoie, tocmai când totul este prea perfect sau prea complicat. Când ceva este “prea” aduce doar vești rele. Doar eu mă pot trage la răspundere pentru greșelile făcute,
doar eu mă pot certa cu mine însumi, pentru că am o confidență cu viața mea, pentru că eu am trăit, eu am iertat, eu am greșit, eu am uitat…
Până la urmă, trecând peste toate, am reușit să înțeleg sensul vieții: un haos al sentiment- telor, dezamăgiri și clipe frumoase, dragoste și prietenii noi, necunoscuți care îți devin prieteni, surprize, zâmbete, secrete, promisiuni, vise și mult curaj, multă putere, multă perseverență.
Știu că sunt naiv pentru că încerc să ajut cât pot de mult și mă trezesc singur. Caut întotdeauna explicații, nu-mi plac lucrurile lăsate pe jumătate dar până la urmă… n-am remușcări.
Dacă privind în urmă îți vine să zâmbești…înseamnă că ești un om puternic care a reușit să ierte, să treacă peste și să meargă înainte. Nu s-a mai pierdut printre reproșuri, a refuzat ura și a mers printre răutățile altora cu capul sus. Da, nu pleca capul în fața nimănui, amintește-ți că nimeni nu te poate judeca…
Adevărul[6] se găseşte ascuns în omul însuşi. Omul rebel, neliniştit, trebuie să se străduiască să primească un răspuns obiectiv la aceste întrebări. Desigur, acest răspuns nu trebuie căutat unde- va departe, căci aşa cum am mai amintit, acest răspuns se află ascuns în el însuşi, ca un adevăr care trebuie doar adus la viaţă şi revelat. Despre acest adevăr au mărturisit mulţi dintre marii şi înţelepţii învăţători din istoria omenirii: Pitagora, Hermes Trismegistul, Buddha, Lao-ce, Isus Cristos, Mo- hammet, Neale Donald Walsch, eu, tu și mulți alți.
Dacă adevărul nu ar fi prezent ca principiu în omul însuşi, atunci el nici nu l-ar căuta, nu ar deveni conştient de el, şi nici nu ar putea trăi în conformitate cu el! Atunci el nu ar putea avea siguranţa că pentru întrebările sale ar exista un răspuns satisfăcător. Înăuntrul omului există însă un nucleu care îl stimulează să caute adevărul – un nucleu în care este ascuns adevărul. La asta face referire Evanghelia lui Luca când spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este în voi ”. Toate religiile mari ale lumii vorbesc despre drumul ce duce înăuntru, spre adevăr.
O postare patetică a unui om, care și-a găsit cale în viață, căutând și găsind în el însuși drumul, adevărul și viața o prezint în continuare. Mă bucur pentru el și-l binecuvântez. Amin.
Îți mulțumesc om simplu[7],,, Îți mulțumesc pentru că mi-ai demonstrat că nu sunt nebun. Foarte mulți,…cu care am discutat astfel de lucruri, mă luau în râs, în batjocoră, alți chiar încercau să-mi arate calea dreaptă. Numai că-mi pare cam prea largă calea lor dreaptă. Știi… om simplu eu mă consider un rebel, am învățat să am încredere în fârâma de divinitate din sufletul meu, dar am încercat să fiu și “ca lumea”.
I-am urmat, le-am ascultat vorbele, înțelepciunea lor, dar văd că de la o vreme merg alături de ei printr-un șant plin cu noroi, ce străjuiește un drum pavat cu marmură albă, imaculat. Ei îmi spun: Acesta este drumul sfânt si trebuie urmat! – și cu niste nuiele lungi îl curăță de zor de orice urmă de praf. Tot mergând cu ei, văd că drumul cel alb începe ușor să urce, iar șantul devine din ce în ce mai vâscos.
N-am de lucru și mă întreb: Păi dacă ăsta-i drumul sfânt, de ce nu se merge pe el? Fără să mai întreb pe nimeni, sar din șant pe marmura imaculată și să vezi pocinogul, cum o umplu de noroiul negru prin care umblam. Atunci toți au sărit pe mine și m-au bătut cu nuielele lor lungi până la singe, de se amestecase noroiul cel negru cu sânge și s-a murdării și mai tare drumul cel alb.
Tot mergând urmele pașilor mei lăsau tot mai puțin noroi în urma mea, până când s-a uscat și l-am scuturat de pe picioare. Acum nu mai sunt urme murdare, rănile tot ma mai dor, dar oamenii cu care am mers strigă la mine că sunt nebun și să mă dau jos de acolo. Nu mă mai pot bate cu nuielele, pentru că drumul alb este prea sus ca să mă mai ajungă, dar tot mă injură. Acum merg singur pe acest drum și îmi este cam teamă că nu știu unde duce și ce-o să fac.
Dar stai că mai văd un om, care stă jos, ma apropii și el fără să s-e uite la mine îmi spune: Sânt un om simplu, nu te teme și pe mine m-au bătut cu nuielele lor lungi, dar uite că rănile îmi trec. Uită-te numai puțin peste marginea drumului să vezi în ce prăpastie se termină șantul acela cu noroi. Ți-am scris aceste rânduri DRAGUL MEU OM SIMPLU în speranta că aceste rânduri le vor citi și alți oameni, care merg prin șantul cu noroi și poate că mai sunt răzvrătiți printre ei, care încă nu au curajul să încerce.
5.1 Trezirea nu înseamnă să te schimbi
…ci să-ţi schimbi gândirea despre tine însuţi…
Autor: Dumnezeu
…Succesul pentru trezire
este să ştii că eşti deja treaz
şi pur şi simplu n-o ştii,
sau nu ai acceptat-o…
…Pentru că acesta este
unul dintre cele mai importante mesaje,
cu care aş putea să încep
şi să termin orice
interacţiune semnificativă cu voi…
…Trezirea nu înseamnă să te schimbi,
ci să-ţi schimbi gândirea despre tine însuţi…
…Este vorba despre a şti că,
eşti complet…perfect…complet…
complet şi perfect exact aşa cum eşti acum…
…Transformarea ta personală
este adăugarea la ceea ce eşti acum,
nu despre scăderea ta
din ceea ce eşti acum…
…Succesul în orice domeniu al vieţii tale
nu este găsit în producerea
a ceea ce crezi că,
trebuie să se producă în călătoria ta,
este găsită în dragostea, bucuria, fericirea,
şi sentimentul de sine adevărat
pe care le experimentezi,
şi că din cauza ta
alţii le-au experienţă în viaţa lor
de-a lungul drumului…
…Numai asta poate produce restul
din ceea ce crezi tu că,
ar trebui să producă…
…Nu te mai uita peste tot
pentru răspunsuri, oricare ar fi ele
şi tu omule simplu începe să cauţi
întrebările sau problemele,
care sunt cele mai importante din viaţa ta,
şi dă-le tu răspunsuri…
…Nu trăieşti în fiecare zi
pentru a descoperi evenimente
ce au relevanță pentru tine,
ci pentru a le creea…
[1] Home >Spiritualitate universală >Creştinism esoteric >JAKOB LORBER – MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN >
[2] https://apologeticum.wordpress.com/2012/07/16/mantuitorul-s-a-aratat-in-2006-unui-rabin-faimos-care-l-a-marturisit-drept-mesia/
[3] http:filedelumina.ro/2015/04/24/o-experienta-din-preajma-mortii/
[4] ECKHART TOLLE
[5] https://www.gamedesire.com/ro/player/Alabinesilarau/blog/578619
[6] http://www.lectorium.ro/cursuri-introductive
[7] Cornel Manole
Cartea Vietii 