Din care să ne servim după plac…
Scriitorul american Neale Donald Walsch, cunoscut pentru seria de cărţi „Conversaţii cu Dumnezeu”, constată că astăzi există o predispoziţie de citire a Bibliei în mod selectiv. Această abordare este circumscrisă lipsei de onestitate, argumentează într-un editorial publicat în Huffington Post.
„Nu sunt deranjat atunci când oamenii utilizează Biblia ca sursă și autoritate în pro- bleme, care ţin de decizii spirituale, însă am o problemă cu oamenii care folosesc Biblia în stil bufet, alegând numai acele versete care se potrivesc scopului lor sau opiniei personale”, scrie Walsh în editorial.
El introduce sintagma de citire a Biblie în „stil bufet”, adică în mod selectiv, în replică la afirmaţia pastorului Tim Reed (pastor la First Baptist Church of Gravel Ridge din Jack- sonville, Arkansas), care consideră că biserica lui ar fi nevoită să rezilieze contractul de spon- sorizare pentru Boy Scouts of America. Decizia acestei retrageri vine ca urmare a ridicării interdicţiei tinerilor cu tendinţe homosexuale de a fi acceptaţi în organizaţie. Reed a spus pe un post TV de știri că decizia retragerii finanţării „nu este o dovadă de ură”, ci implică o „atitudine morală”, pe care biserica trebuie să o adopte.
Pastorul creștin a afirmat în cadrul emisiunii televizate că Biblia „spune în mod explicit că homosexualitatea este o alegere, un păcat”. Fără să-și exprime susţinerea faţă de homo- sexualitate, Walsh a declarat că se simte deranjat de modul în care se utilizează textele biblice pentru a argumenta anumite poziţii. În replică, el îi solicită lui Reed să ia atunci în calcul și alte texte biblice, care afirmă că în caz de adulter sau neascultare de părinţi, persoanele în cauză să fie ucise cu pietre. Și atunci, se întreabă el, de ce nu se practică și astăzi aceste cerinţe ale Bibliei?
Într-o notă ironică, Walsh îl întreabă pe Reed: „dacă vom fi credincioși ai Bibliei-bufet, mai degrabă decât credincioși ai interpretării literare, atunci aţi putea să ne spuneţi care versete din Biblie ne sfătuiţi să le ignorăm, și care ar trebui să fie aplicate la literă? Noi nu am vrea să fim numiţi ipocriţi pentru citarea unor versete din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când susţine prejudecăţile noastre personale și ignorarea altora atunci când ne dezavantajează”, a conchis scriitorul american.
În ciuda tonului său, care ar putea sugera o oarecare atitudine partizană pro-gay, decla- raţia lui Walsh ridică o problemă reală: cum ar trebui să fie citită și interpretată Biblia?
Când reformatorul Martin Luther a afirmat principiul „Sola Scriptura” – Scriptura se interpretează pe sine, neavând nevoie de o instanţă explicativă exterioară, respectiv de tradiţia Bisericii, fiindcă „cuvântul lui Dumnezeu este deasupra Bisericii” – Biserica Romano-Catolică a răspuns proclamând că doar magisteriul poate interpreta Biblia. Această reacţie are ecouri şi în prezent. În urma unui sondaj comandat în SUA chiar de către Biserica Catolică, a reieşit că mulţi deţin o Biblie, fără să o şi citească.
În alte biserici creştine, nu autoritatea instituţiei este cea care îi opreşte pe oameni să interpreteze Biblia, ci propria doctrină. Multe biserici creştine conservatoare susţin teoria inspi- raţiei verbale, potrivit căreia, în manuscrisele originale, Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt. Prin urmare, conform acestei viziuni, cuvintele Scripturii sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Profeţii devin astfel niște secretari, niște dactilografi, un fel de mașini de scris umane. Totul este mecanic, Scripturile luând naștere printr-o simplă dictare. Profeţii nu sunt altceva decât doar niște simple instrumente de scris în mâna lui Dumnezeu, explică profesorul de teologie Millard Erickson, în cartea Teologie creștină.
Sesizând dificultăţile interpretării literare a Bibliei, Calvin Rock, fost președinte la Oak- wood College susţine că „cuvântul profeţilor… oferă întotdeauna principii absolute, dar nu oferă o practică absolută. Mesajele lor sosesc la noi ca axiome, nu ca reguli transgeneraţionale fixate și impuse odată pentru totdeauna.”
Având în vedere această poziţie, provocarea bisericii nu este o dublare a acţiunilor lui Iisus sau a apostolilor, ci o dezvoltare a principiilor pe care acţiunile le-au transmis. „Întrebarea pentru noi astăzi nu este ceea ce au făcut ei atunci, ci ceea ce ar face ei în lumea noastră cu ideile și oportunităţile actuale?
Cu alte cuvinte, Biserica nu este chemată să imite ceea ce au făcut ei, ci să aplicăm prin- cipiile de adevăr și dreptate cu curaj în lumea noastră așa cum au făcut-o ei în a lor”, spune Rock. Poate că aceasta ar fi modalitatea cea mai eficientă pentru a evita atât citirea Scripturii într-o manieră selectivă, în „stil bufet”, cât și într-o parcurgere a acesteia printr-o abordare literară, care poate conduce la decizii și erori fundamentale.
* Majoritatea celor care au scris Noul Testament nu l-au întâlnit sau nu l-au văzut nicio- dată pe Iisus în viaţa lor. Ei au trăit mulţi ani după ce Isus a părăsit Pământul. Ei nu l-ar fi recu- noscut pe Isus din Nazaret dacă l-ar fi întâlnit pe stradă.
*Dar scriitorii Bibliei au fost mari credincioşi şi mari istorici. Ei au preluat poveştile ca- re au ajuns la ei şi la prietenii lor, de la alţii mai bătrâni decât ei şi de la alţii și mai bătrâni, până când s-a realizat o înregistrare scrisă. Şi în documentul final nu a fost inclus tot ce au spus au- torii Bibliei.
*Au apărut deja biserici în jurul învăţăturilor lui Iisus şi, aşa cum se întâmplă ori de câte ori şi oriunde se grupează oameni în jurul unei idei puternice, au existat anumite persoane în interiorul acestor biserici sau enclave, care au hotărât ce părţi din povestea lui Iisus urmau să fie spuse şi cum.
*Acest proces de selectare şi editare a continuat pe tot parcursul acţiunii de a aduna la un loc, de a scrie şi a publica Evangheliile şi Biblia. Chiar la câteva secole după ce scriptura originară a fost pusă în formă scrisă, un Înalt Consiliu al Bisericii a hotărât încă o dată ce doc- trine şi adevăruri urmau să fie incluse în Biblia oficială de atunci şi ce ar fi nesănătos sau prematur să se destăinuie maselor. Şi au existat şi alte scrieri sfinte, fiecare scrise în momente de inspiraţie de către oameni obişnuiţi. Totul în viaţă este sfânt.
Papa Francisc a declarat: „Dumnezeu se schimbă și evoluează ca și noi înșine; Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când răspândim dragoste și bunătate în lume, atingem divinitatea noastră și o recunoaștem. Biblia este o carte sfântă foarte frumoasă, dar, ca toate lucrările mari antice, unele pasaje din ea sunt învechite. Unii le arată ca intolerante și critice. Este timpul să vedem aceste versete ca ulterioare interpolări, spre deo- sebire de mesajul de iubire și de adevăr care este expus diferit în Scriptură.”
Când mă dădeam eu măreț cu mine însumi și poate și cu alți oameni, prin faptul că am citit Biblia de paisprezece ori, că am reușit să recunosc din conținutul Bibliei, o bună parte din adevărurile absolute ale lui Dumnezeu, am primit o nouă lecție din partea lui Dumnezeu. Cu multă dragoste m-a îndemnat să mai citesc încă o data Biblia, pentru a desprinde din conținu- tul ei dicotomiile divine. Să-mi fie de bine, dacă te crezi deștept, așa îți trebuie. Mulțumesc Ta- tă.
Pitrocind în mine acest sfat primit de la Dumnezeu, și plin, chiar foarte plin de o lene caracteristică, am tergiversat momentul studieri din nou a Bibliei. Am conștientizat din ce m-a sfătuit Dumnezeu, că acum Biblia trebuie să o înțeleg cu inima, să desprind din ea sentiment- tele. Lucrând la finalizarea capitolui despre rugăciune, credință și încredere, am realizat faptul că Biblia a fost scrisă sub forma unui poem epic, și că numai punând versetele din Biblie sub redactarea lor original, aceasta ne va releva sentimentele.
Prin relevarea acestor sentimente, care este limbajul sufletului, noi vom înțelege pro- funzime acestei cărți sfinte, Biblia. Pe parcursul cărți, absolut toate citatele din Biblie le voi pune sub formă de versete, făcând patrte din poemul epic a lui Dumnezeu. Îi sunt recunoscă- tor lui Dumnezeu pentru-că a trimis Duhul Adevărului să mă îndrume.
Totodată mulțumesc și celor care au căutat să pervertească, și mai caută și acum, me- sajele transmise de Dumnezeu în Biblie, că nu au și nu înțeleg libajul sufletului, că altfel căutau să scoată din Biblie și sentimentele. Nu au și nici nu vor reuși acest lucru. Noi îi iertăm cu atât mai mult cu cât o parte dintre noi, în noile noastre întrupări, căutăm să redăm cu cât mai multă acuratețe sentimentele existente în Biblie. Pot fi eu unul dintre ei, poți fi tu, putem fi oricine dintre noi. Să ne fie de bine. Sau mai puțin bine.
Adevăratul cod al Bibliei nu se regăsește în tot felul de profeții și în tot felul de criptă- ri, una mai sofisticată decât alta, pe care cu multă râvnă de alfel, noi oameni ne-am străduit bi- ne intenționați să ni se releveze. Adevăratul mesaj al Bibliei este mesajul transmis de Dumnezeu prin sentimente. Acesta este misterul Bibliei, pe care foarte puțini dintre noi l-au înțeles. Și eu sunt unul dintre ei.
Un om simplu
Cartea Vietii 